Podgoria Ksara este situată în Liban, mai exact în Valea Bekaa, la o altitudine de 1000 de metri deasupra nivelului mării. Are avantajul de a avea un climat mediteranean cu ierni reci, ușoare, ploioase și cu multă zăpadă, primăveri cu un nivel foarte scăzut de precipitații și veri calde și uscate, adesea chiar prea uscate. Dealurile înconjurătoare și valea creează un microclimat deosebit care se pretează perfect pentru producția de struguri și de vinuri apreciate. Secretul?Nopțile de vară răcorose compensează zilele foarte însorite și calde.
Ksara este cea mai veche crama din Liban, o țară ce are în spate o tradiție de peste cinci mii de ani: fenicieni au fost cei care au început fabricarea și exportul de vin, prin anul 3000 I.Hr. Dar zona aceasta viticolă din Liban, probabil, are origini chiar mai vechi. Frecvent este acceptat că Libanul a fost locul de naștere a vinului datorită locației sale în interiorul triunghiului care poate fi cuprins între Caucazul de Nord (astăzi Armenia si Georgia), Mesopotamia la est (acum Irak) și Palestina de sud-vest, în jurul anului 7000 I.Hr. Iar despre această regiune istoricii au afirmat, în urma vestigiilor descoperite, că primul vin a apărut în jurul anului de 8000 I.Hr.
In Biblie este de asemenea semnalat faptul că Noe a devenit primul care a produs vin după potop. Cartea Genezei apoi ne precizează ce efect a avut vinul asupra sa: „Noe a început să cultive pământul și a sădit o vie. El a băut vin și a fost beat, așa că a mers gol în cortul lui.” Arca lui Noe s-ar fi oprit, așa cum spun unele legende, pe Muntele Sannine la Liban și nu pe Muntele Ararat în Munții Taurus din estul Turciei. Si tot legendele ar spune că mormântul lui Noe este situat în Moscheea Kerak, un mic sat situat la ieșirea Zahle, la câțiva kilometri de Chateau Ksara. Putem menționa, de asemenea, legenda lui Bacchus, Zeul vinului la romani, care era fermecat de Templul magnific din Baalbek. In fine, povestea lui Bacchus nu este nimic mai mult decât o legendă, dar știm că fenicienii și probabil francezii, prin cavalerii cruciați pe drumul de întoarcere spre casă, au jucat un rol major în răspândirea vinului libanez în întreaga lume.
Călugărul Mold, un iezuit care a sosit în regiunea Bekaa în anul 1892, a făcut următoarele comentarii în jurnalul său: „Valea Bekaa este considerată un mic paradis viticol. Aceasta este înconjurată de munți înalți și se întinde pe 25 km lungime și 4 km lățime. Baalbek și Chalkis sunt două dintre cele mai importante orașe ale zonei, deși splendoarea lor a apus demult iar astăzi au rămas doar ruinele vechilor așezări. Nu există o astfel de abundență de apă oriunde altundeva în lume. Izvoarele, dintre care cel mai mare este Râul Litana, sunt atât de puternice încât localnicii le numesc râuri. Mlaștina Tanazl este plină de sute de pelicani, gâște și rațe. In timpul verii acesta este locul în care beduini aleg să-și hrănească turmele lor. In podgoria de la Clos Saint Alphonsus, vița de vie este foarte apreciată. Acesta este situată lângă satul Kerak, în care se poate vedea mormantul lui Nabi Noah, un vinificator renumit al regiunii. Călugărul Kirn, cel care a descoperit potentialul zonei Ksara, i-a convins pe ceilalți călugări să cultive struguri pentru vinificație. Călugării din Liban au produs vin dulce, iar din curtoazie, ocupanții turci ai acelor vremuri i-au lăsat în pace cu o singură condiție: acesta să fie destinat numai pentru ritualuri religioase.
Anul 1898 este o dată importantă în istoria zonei Ksara, deoarece acesta a fost momentul când s-au descoperit galeriile ce datează din perioada romană, ce se întind peste o distanță de doi kilometri lungime, fiind utilizate și-n prezent pentru depozitarea vinului. Iată ce povestește în jurnalul său Jean Gharios (care mai târziu a devenit călugăr la mănăstirea din zonă, unde a rămas până la moartea sa în 1976, la vârsta de 94 de ani), în martie 1898:”iarna este deosebit de lungă și rece. Nu am reusit să lucrez în podgorie și, pentru că nu aveam nimic de făcut, fratele Guichard ne-a permis să căutăm galeriile descrise în legende. A fost însă mai mult un accident decât o muncă de descoperitor, pentru că atât eu cât și prietenii mei în timpul săpăturilor am căzut în galerii. A fost noroc sau întâmplare.
In anul 1972 Vaticanul a încurajat mănăstirile și misiuni sale din întreaga lume să înceapă să vândă cramele și viile deținute. Château Ksara a fost vândut unui grup local de oameni de afaceri, condus de Jean-Pierre Sara, fostul elev al Iezuiților care mai târziu a devenit Vice-președinte și director general. Ksara a crescut producția sa treptat, ajungând la un milion și jumătate de sticle pe an. La rândul lor investitorii au știut că au cumpărat cea mai mare capacitate de producție a vinului din Orientul Mijlociu. Compania deține 25 hectare în zonă, dar nevoie de mai multe suprafețe cultivate. Ksara au plantat viile noi, în suprafață de 45 hectare, în zona Mansoura și au încheiat un nou acord cu Mănăstirea din Tanazl pentru a planta 20 ha cu Syrah și Cabernet Sauvignon. 
In plus, s-au plantat 40 ha și pe terenurile aparținând Institutului Schneller. Astăzi ne bucurăm de reputația Château Ksara, ca fiind cel mai vechi și cel mai mare producător de vinuri din Liban. Pentru producerea de 2 milioane de sticle, se recoltează aproape 2000 de tone de struguri, de pe 300 de hectare de viță de vie.
Iar Château Ksara este în creștere, nu numai pentru a vinde mai mult vin, cât mai ales pentru a îmbunătăți calitatea vinurilor sale. Ksara a reușit să mizeze pe istoria sa și să exploateze punctele sale forte, fiind văzută ca o companie cu vechime, dar cu un spirit tânăr. Despre solul din care via își extrage aromele putem remarca faptul că acesta variază de la combinații de cretă, argilă la cretă, argilă și var, dar este în majoritate pietros. Valea Bekaa se bucură de o climă mediteraneană, cu ploi și zăpadă în timpul iernii, cu o primăvară timpurie și o vara fierbinte, uscată, în unele cazuri foarte uscată. Pantele de pe fiecare parte a văii și valea în sine creează un micro-climat unic, în care nopțile reci compensează din temperaturile ridicate ale zilele toride de vară.
La recentul Târg de vinuri Goodwine, am avut ocazia să facem cunoștință cu Chateau Ksara Blanc De Blancs, un vin alb, sec, cupajat din soiurile Sauvignon Blanc 55%, Chardonnay 20%, Semillon 25%, elegant și subtil, baricat 4 luni în barique franțuzesc, prezentat de către Dominique Laporte, cel ce a fost declarat, în anul 1997, Cel mai bun tânăr somelier al Franței, în 1998 a obținut titlul de Master of Port International, iar în anul 2004 distincția de Cel mai bun somelier al Franței (și locul III la Best Sommelier in Europe). 
O atmosferă deosebită a însoțit vinul la o degustare ad-hoc. Rezumând cumva Chateau Ksara Blanc De Blancs, nasul său emană arome delicate de floare de portocal și de coajă de lămâie, ceva inedit și oarecum diferit. Gustul său aduce aminte de măr verde acrișor, citrice și caise uscate. Note de alune se simt pe final, semn al baricării și al contactului cu stejarul, alături de ceva urme discrete de drojdie. Susținut de o mineralitate ridicată, finalul este mediu, delicat, asta datorită și nivelului de alcool, păstrat într-un control rezonabil la un nivel de 12,5%. Servit lângă orez cu ciuperci, aripioare de pui prăjite și un dressing de curry, ar merge perfect. Chiar și alături de preparate picante de pui sau asezonate cu mirodenii mai intense, specifice bucătăriei libaneze.
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
