International Wine Contest Bucharest 2013

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Domnule Cătalin Păduraru, nu mai aveţi nevoie de nicio prezentare, sunteţi un reputat critic de vin, expert degustător autorizat, iar în calitate de CEO al Concursul Internaţional de Vinuri Bucureşti 2013 (IWCB 2013), organizat la iniţiativa Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Viti-Vinicole (O.N.V.P.V.), de către S.C. A.S.E.R. Consulting&Management SRL, în parteneriat cu Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România (A.D.A.R.) şi sub patronajul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (O.I.V.), iată că aţi ajuns la cea de a X-a ediţie, recunoscută în ultimii ani de către acest for interguvernamental ce grupează 45 de ţări producătoare şi consumatoare de vin din întreaga lume.

Oenolog.ro: Cum vedeţi evoluţia şi progresul înregistrat în ultimii 10 ani de către România în domeniul viticol, mai ales dacă vorbim de cele zece ediţii ale IWCB?

Cătalin Păduraru: Realizatorii de show-uri „spumoase” de la T.V. nu mai au nevoie de nicio prezentare. Eu, unul, constat că am nevoie să fac cunoscut conţinutul activităţii mele. O spun cu detaşare, dar nu cu plăcere, tot prezenţa pe ecran e cea care rămâne în mintea oamenilor. Ori, în 20 de ani de muncă dedicaţi în exclusivitate vinului, pieţei, educaţiei consumatorilor şi specialiştilor, sunt sigur că am făcut cu mult mai mult decât să aduc câteva zâmbete la T.V., fie şi printr-o emisiune frumoasă ca “Fraţi de viţă”. Ieşirea din antreprenoriat, din cea mai elitistă entitate comercială a domeniului, VINEXPERT şi evinoteca.ro, acum 3 ani, mi-a permis şi o mai bună concentrare pe planul ştiinţific, (Analiză.Soluţii.Expertiză.Reprezentare – A.S.E.R.), în zona educaţiei, unde muncesc ca şi lector în diverse forme de învăţământ, formare, reconversie, etc, şi conceptualizarea noilor forme de organizare şi exploatare a sectorului, cele care vor trece vinul peste prăpastia numita criză, prăpastie care nu poate fi evitată cu actualul mod de gândire. Critic de vin este un termen mai puţin înţeles, mai ales dacă nu eşti vehement (ceea ce se poartă, din păcate) şi nu voi insista pe viitor pe această titulatură – Nu am nevoie de titluri… Mă legitimează apartenţa mea la A.D.A.R. şi experienţa ca şi jurat în Concursuri, inclusiv la cel mai mare din lume – Concours Mondial du Bruxelles (C.M.B.); de aici şi dorinţa de a urca IWCB pe un palier reprezentativ la nivel mondial. Nu în ultimul rând îmi place să mă raportez la sutele de articole şi articolaşe, scrise în fiecare lună, şi pe care le ştiu că sufera de un uşor anonimat pentru publicul larg. Asta e. Cu toate acestea, munca gratuită la enciclopedii adaptate în România, ghiduri, cărţi de bucate, sute de evenimente la care am participat ca şi voluntar, crearea de etichete, linii, strategii de comunicare, presiune asupra administraţiei, cred că au contribuit la progresul binemeritat al „industriei” din ultimii 10 ani, progres care ne (re)alatură plutonului ţărilor vitivinicole majore. IWCB reflectă această stare de lucruri pozitive, dar, nu pot omite că am reluat ca Manager organizarea acestui Concurs în 2011, dintr-un punct sensibil, după un an de întrerupere şi cu o cotă slabă de participare şi notorizare. În două ediţii am reuşit o creştere cu peste 100% şi setăm o creştere şi pentru anul acesta, în condiţiile în care criza economică pune suficiente piedici în organizare. Inclusiv faptul că vorbim de o sub-bugetare severă. Avem, în compensaţie, parteneri entuziaşti, care în virtutea unor relaţii strânse de colaborare în aceste două decenii, pun umărul şi ne asigură an de an realizarea obiectivelor propuse. Repet, dacă administraţia centrală, dacă organismele de reglementare din industrie, partenerii instituţionali, nu derapează în următorii ani cu intervenţii incoerente sau ostile noii orientari a IWCB, acesta va semna o pagină de istorie, devenind una dintre cele mai importante Competiţii de profil din Europa!

Oenolog.ro: Faptul că în ultima vreme au tot fost diferite competiţii de profil este un lucru absolut îmbucurător. Totuşi cu ce vine în plus IWCB 2013 şi cu ce se deosebeşte de alte competiţii din ţară?

Cătălin Păduraru: Mă bucur că şi alte Concursuri validează rezultatele de la IWCB. Şi invers, bineînţeles. Mai exact, este vorba de Competiţii realizate de prietenii nostri, echipa condusă de Cezar Ioan. Era firesc ca MW – Master of Wine,  să aibă păreri apropiate de un juriu de profesioniști, cu mulți străini, așa cum am avut noi. E o rigoare dată de O.I.V.

Comunicarea Concursului, a rezultatelor, se face la scară globală prin infrastructura O.I.V. Procedură validată, securizată, verificabilă, este un fundament solid pe care se sprijină Concursul. Introducerea unor sisteme încrucişate de control a constanţei aprecierii, un sistem paralel de degustare, mărirea panelului de la 5 la 7 membri, sunt doar o parte din factorii care garantează IWCB poziţia de tutore într-o logică ataşata promovării valorii pure.

Oenolog.ro: Şi dacă tot am vorbit de plusurile IWCB 2013, care ar fi beneficiile pe care le-ar aduce sectorului viticol din România?

Cătălin Păduraru: Mai devreme faţă de ce se crede azi, importanţa unei medalii şi a însemnului dobândit în România, va fi cu mult mai mare în comparaţie cu cele dobândite în alte competiţii. Sigur, notorietatea C.M.B. (Concours Mondial du Bruxelles) de pildă, aduce avantaje, dar realist vorbind, sunt atâtea premii oferite de entităţi (multe onorabile), de care românii nu au auzit. Până şi controlul legalităţii afişării unor însemne e mai dificil, dacă ne raportăm corect la realitate. Deşi IWCB e organizat conform legii, are ONVPV-ul ca şi garant oficial, suntem toţi cei implicaţi prezenţi zi de zi în această piaţă, tot există tentative şi chiar afişări frauduloase. Există vinuri din Republica Moldova care au replicat însemnul autoadeziv şi îl pun ilegal pe sticle. Noi am sesizat acest fapt şi vom lua măsuri, dar când organizatorul este din altă ţară putem fi siguri de aceeaşi viteză de reacţie? Revenind, cred că însemnul IWCB vinde! Cine nu se trezeşte la timp, treaba lui. Nu toata lumea poate să se suie în acelaşi tren, nu toată lumea prinde loc la clasa I.

Oenolog.ro: Dar pe plan internaţional există vreun beneficiu?

Cătălin Păduraru: Validarea unor vinuri, printr-o matriţă de apreciere cunoscută pe plan mondial, certificată şi repetată în timp, scurtează puntea dintre consumatorul străin şi vinurile româneşti. Fireste că nu e suficient, că e nevoie de o politică complexă de comunicare, reabilitarea brand-ului de ţară, etc.

Oenolog.ro: Nu de puţine ori au fost opinii sau voci care au comentat cu oarecare scepticism importanţa unui astfel de concurs, fie el şi internaţional, dar care, în cazul IWCB, are deja o tradiţie de 10 ani. Cum aţi explica acest lucru?

Cătălin Păduraru: Există în mentalul colectiv, ca rezultat al deceniilor comuniste, o adversitate faţă de  liderii adevăraţi, faţă de elite, de instructori, de reguli. Peste acestea, s-au adăugat şi sinusoidele anilor ’90, iar rezultatul poate fi acest scepticism despre care vorbiţi. Ştiu câte voci discreditau proiectul DACIA. Ei bine, s-a dovedit că în şablon corect de funcţionare, nu suntem ultimii de pe planetă, aşa cum ni se induce zilnic în discursul media, şi că intrăm într-o competiţie onestă cu alte naţiuni civilizate. E de ajuns. Sper că nu am fost foarte ermetic cu comparaţia.

Oenolog.ro: Totuşi faptul că acest concurs se desfăşoara sub sigla OIV are o importanţă şi o răspundere pe măsură. Vedem în ultimul timp şi la alte concursuri de profil rezultate sensibil egale, obţinute de aceleaşi vinuri înscrise. Să fie o simplă coincidenţă?

Cătălin Păduraru: Am răspuns. Nu, nu este o simplă coincidenţă. Vinul, ca şi un sportiv dacă vreţi, obţine într-un an poziţii fruntaşe în diferite concursuri, şi nu în mod obligatoriu, doar locul I.

Oenolog.ro: Acest concurs internaţional de vinuri poate aduce beneficii pentru zona Horeca? Şi care ar fi aceste beneficii?

Cătălin Păduraru: Beneficii directe şi imediate. Eu cred că ar fi o plăcere pentru un somelier să lucreze doar cu vinuri foarte bune şi nu cu unele vinuri care au în spate „presiunea” contractuală: premieri la ospătari, pahare, tăvi, cărţi de vin,  frigidere şi alte „gratuităţi”. Pe de altă parte, cred că iubitorii de vin, cunoscătorii, vor cere să consume vinurile medaliate IWCB.

Oenolog.ro: Ştim foarte bine faptul că nu o etichetă (sau o medalie) vinde un vin bun. Publicul consumator va avea un reper dacă, pe un vin, va observa sticker-ul ataşat cu o medalie obținută la un concurs. De foarte multe ori s-au tot vehiculat fel de fel de opinii, de genul „hemoragie de medalii”, „toate vinurile au fost premiate”. Cum le-aţi răspunde celor ce sunt susţinătorii unor astfel de opinii ?

Cătălin Păduraru: Eu nu răspund Doamne fereşte, cuiva ! Strict în ceea ce priveşte IWCB, regulamentul prevede un procent de 30 % premii din totalul de vinuri participante, ceea ce, ca şi anul trecut, a dus mai degrabă la „nedreptăţirea” unor vinuri foarte bune, care au avut punctaj de premii, dar care au ieşit din cele 30 de procente. Deci, nici vorbă de inflaţie de premii, ci dimpotrivă!

Oenolog.ro: Vă rugam să ne spuneţi opinia dumneavoastră despre progresul calitativ întregistrat de vinurile româneşti, lansate pe piaţă în ultimii ani, și cum le-aţi vedea poziţionate peste 10 ani?

Cătălin Păduraru: Vinurile româneşti se află într-o perioadă minunată. Sunt din ce în ce mai bune. În anii viitori se vor maturiza plantaţiile, piaţa va fi şi ea mai atentă la valoare. Sper că se va intra într-o etapă de comunicare sănătoasă, că se vor defini noile concepte de oenoturism, de vinoterapie, că vor apărea instituţii noi, cum e proiectul meu, Muzeul Naţional al Viei şi Vinului. Cu siguranţă se va umbla la „acordul fin”, vor fi conturate nişele pentru soiurile autohtone, nişe care, cine ştie, vor ajunge până la urma mainstream…

Oenolog.ro: În încheiere vă mulţumim pentru amabilitatea dumneavoastră şi vă dorim mult succes în luna mai, lună ce se anunţă aglomerată în evenimente. Un alt eveniment important, asociat IWCB 2013, va fi Raliul Podgoriilor – prima ediţie (ediţie amânată din octombrie anul trecut, din cauza unor probleme independente de voinţa dumneavoastră). Câteva cuvinte şi precizări despre acest raliu inedit ar fi binevenite!

Cătălin Păduraru: Raliul Podgoriilor este o altă formă de a crea emulaţie, bucurie, în jurul acestui produs minunat, de a atrage atenţia asupra frumuseţii României viticole şi asupra realizărilor din ultimii ani. E o „manifestare” noncompetiţională, cu reguli clare în ceea ce priveşte promovarea siguranţei la volan, echipajele de 2 alternând la conducerea automobilului, o zi şi o zi, astfel încât să nu existe tentaţia de a asocia alcoolul şi volanul. Echipaje ale poliţiei rutiere vor testa prin sondaj, respectarea regulilor. Pe de altă parte, sperăm ca, turismul, automobilismul, cu cote bune de popularitate, să „tragă” şi vinul în topul preferinţelor românilor, şi da, mizăm inclusiv pe ineditul acţiunii, în speranţa că presa va potenţa imaginea domeniului. Într-o lume dominată de veşti proaste, de încrâncenare, vom încerca, prin intermediul vinului, să regăsim drumul către frumos, către bine.

Îmi place să semnez în ultima vreme :

Cu vinuri şi gânduri bune,

Cătălin Păduraru