În gama de top – Origini, de la Crama Budureasca, avem această Fetească Neagră, caracterizată printr-o culoare roşu închis, cernelos, parcă de nepătruns de vreo rază de lumină.
Menţinut în condiţii de păstrare corespunzătoare (de cramă), vinul a trecut un mic test al timpului iar cei 7 ani pe care îi are încă nu prea îi arată. Cum a fost ultima sticlă, parcă am regretat că nu am mai păstrat-o măcar încă un an. Dar, să nu omitem faptul că aveam şi riscul de a nu regăsi în sticlă ceea ce ne dorim cu toţii la un vin matur.
Aromele sale olfactive (de fapt, vorbim acum de buchetul său) trădează note de fructe coapte (şi aici aş aminti cireşele, vişinele, mure, prune), completate de condimente şi ceva lemn dulce. Taninurile sunt fine, catifelate, notele de ciocolată şi trufe răzbind timid şi şarmant din pahar, surprinzând extrem de plăcut.
Vinul este unul bine structurat, corpolent, complex, cu un atac delicat, se simt bine definite fructele de pădure, prunele din magiun, care cresc în intensitate pe măsură ce temperatura sa se ridică uşor (bineînţeles, de la gradele celsius împrumutate din căldura camerei), iar pe final este domolit de taninurile fine cu ceva note de fum şi de tutun.
O Fetească Neagră ce a evoluat frumos şi care poate sta perfect lângă preparate din carne de berbecuţ şi brânzeturi fermentate. Savurată într-o zi noroasă şi geroasă de martie (care seamănă mai mult cu una din luna ianuarie), la lumina focului molcom din şemineu, îţi poate conferi un strop de plăcere. Cumva, te poartă cu gândul şi speranţa că nu mai trece mult timp şi vine ea primăvara!