După ce vremea se arăta neîngăduitoare, iar numai cu o zi înainte bateriile antigrindină din Dealu Mare au dispersat norii amenințători ce s-au adunat pe deasupra viilor, iată că duminică, pe 15 septembrie, totul s-a schimbat și soarele s-a arătat iarăși prietenos. Ca și gazdele noastre de la Crama Rotenberg, ce au primit cu inima deschisă pe toți cei care le-au călcat pragul.
Lume multă sosită ieri la Mihail Rotenberg, cel ce iubește vinul Merlot. Și așa cum mi-a precizat cu ceva ani în urmă, va continua să creeze vinuri atâta timp cât nu se plictisește. Pot să vă garantez că încă nu s-a plictisit! Dovadă au fost cele câteva vinuri prezente la degustare, vinuri corpolente, bine structurate, expresive, cu acea notă specifică care ne-a obișnuit și atras la ele: originalitatea și pasiunea pentru un vin bun.
Vinurile se prezintă bine, fie că vorbim despre cele din gama entry-level (Rapsod) sau dacă mergem mai departe spre Menestrel sau Emeritus. Folosind drojdii selecționate, provenite din mai multe regiuni (Franța, Africa de Sud), cupajând apoi vinul ce a rezultat în urma fermentării cu aceste drojdii, baricându-l (apropo de baricuri, aici e vorba despre butoaie create de dogarul propriu, din stejar românesc, cu doaga mai groasă, pentru a putea fi demontate, curățate, arse din nou și refolosite după 3 ani, cel puțin încă 2), învechindu-l la sticlă, se obține ceea ce a reușit să ne încânte de câțiva ani încoace: un vin roșu, extractiv, viguros, atrăgător.
Nu voi intra acum în notele de degustare, am mai scris și voi mai scrie despre merlot-urile produse la Cramele Rotenberg. Totul a fost o reîntâlnire cu prieteni vechi, pasionați de vin, bloggeri, oameni care au venit cu inima deschisă să petreacă o duminică plăcută de toamnă, într-o atmosferă autentitică de zi a recoltei. Și asta pentru că între timp angajații cramei erau vizavi, pe plaiurile Steluș sau Jugaruș, unde strugurii nu așteptau decât să fie culeși și să ajungă la cramă pentru a intra la procesare. Da, doar avem recolta de Merlot 2013!
S-au vizitat și viile, cu atelaje specifice locului (căruțe trase de cai), dar pentru a nu chinui prea mult bieții căluți am preferat să rămân la un pahar de must proaspăt! Și să admir uneltele și diversele acareturi (săpăligi, pluguri, coșuri, mături, ghiozdane sau topoare) transformate în veritabile opere de artă, acestea fiind scoase din uz și date pe mâna artistului Alexandru Poteca, ce le-a transformat în veritabile obiecte de arta. Și ce a mai mers mustul! Câteva imagini de la eveniment puteți găsi aici.