În ultimii ani au existat o mulţime de discuţii despre introducerea dopurilor sintetice la sticle de vin sau a celor cu filet, care se înşurubează. Ce este mai bun, dopul de plută, cel sintetic sau cel cu filet? Este o dilemă îndelung dezbătută care a născut şi va naşte controverse în continuare.
Pluta naturală a fost folosită de grecii antici şi de romani. Utilizată în combinaţie cu diferite rășini naturale, asigura închiderea etanşă a amforelor de vin și ulei încă din antichitate.
În prezent, pe plan mondial, la 70% dintre sticlele de vin se utilizează pluta. Cel mai mare producător, Portugalia, realizează în jur de 40 milioane de dopuri pe zi.
Scoarța stejarului de plută ce trăieşte în jur de 200 de ani se recoltează pentru prima dată atunci când copacul ajunge la vârsta de 25 de ani. Apoi, la fiecare 9-12 ani, este decojit fără a deteriora vreodată pomul.
Însă, cu precădere în ultimii ani, utilizarea dopurilor din plută a fost contestată şi a condus la efectuarea unor studii pentru măsurarea schimbului de oxigen din sticle, prin compararea dopurilor din plută naturală, a celor sintetice şi a sticlelor cu filet.
Adepţii utilizării dopurilor sintetice susţin că acestea sunt foarte bune deoarece permit stocarea şi păstrarea vinurilor, ferindu-le de defecte în timp. În schimb tradiţionala plută, provenită de la stejarii de plută din Portugalia, Spania şi alte părţi ale Mediteranei, poate dezvolta o ciupercă numită tricloranisol (TCA), care provoacă mucegai, mirosuri şi arome neplăcute, transmise din păcate vinurilor. Statistica prezentată de susţinătorii utilizării dopurilor sintetice arată că una din douăzeci de sticle cu vin, înfundată cu dop de plută naturală, este afectată de tricloranisol, comparativ cu dopurile din material sintetic sau capacele filetate, ceea ce sprijină stocarea pe termen lung a vinurilor fără teamă de miros sau de alterare a conţinutului.
Cei de la National Geografic au cu totul altă părere, venind cu argumente împotriva folosirii dopurilor din material plastic : „Vinificatorii, folosind plastic la dopurile sticlelor lor, pot crea un impact nefast asupra faunei sălbatice. Spania şi Portugalia cresc pe suprafeţe de peste un milion de hectare stejari de plută, folosiţi cu precădere în producția de dopuri tradiţionale pentru sticlele de vin. Timp de secole agricultorii recoltau pluta la fiecare nouă ani, lăsând vietăţile sălbatice din aceste păduri să prospere, rareori fiind deranjate. Dar conservarea speciilor poate fi afectată iremediabil, mai ales dacă se înlocuieşte tradiţionala plută cu dopuri din materiale sintetice. Înlocuind pluta în mai mult de cinci 5% din sticle de vin produse la nivel mondial, se poate ajunge în situaţia nefastă ca agricultorii să taie copaci şi să treacă la defrişări masive în favoarea de culturi mai profitabile. Pentru a creşte gradul de conştientizare, se propune ca pe etichetele sticlelor de vin să se indice tipul de dop utilizat”.
Dopurile filetate sunt produse din de aluminiu, pe principiul filetării/gâtuirii, la fel ca cele de la distilatele gen whiskey. Acestea sunt utilizate predominant de către fabricile de vinuri din Noua Zeelandă. Vinăriile din Noua Zeelandă pretind faptul că utilizând capace filetate se asigură un sigiliu mai strict sticlelor de vin şi astfel se pot păstra pentru mai mult timp, comparativ cu dopuri de plută, menţinând calitatea totală, potenţialul de îmbătrânire şi conservarea prospeţimii aromelor vinurilor. Australienii au studiat şi analizat în ultimii 25 de ani vin efectele tricloranisolului, luând în considerare alternative pentru dopuri. Din acest an, aproape 92% din vinurile produse de producătorul australian Grosset vor fi îmbuteliate cu capace filetate. În Noua Zeelandă, mai mulți producători au fost convinşi să-i urmeze exemplul, îmbuteliind toate vinurile cu capace filetate.
Un studiu al Universităţii din Bordeaux relevă următorul lucru: cantitatea de oxigen ce circilă prin diferite tipuri de dopuri confirmă ceea ce vinificatorii au crezut de mult timp, faptul că dopurile permit trecerea unei cantităţi mici de oxigen în sticlă. Ce este mai interesant este că au descoperit oxigen şi-n sticlele închise cu dopuri din material plastic, cantitativ mai mult decât la sticlele cu dopuri naturale din plută.
Concluzia este clară, au fost mai mari cantităţi de oxigen la sticlele cu dopuri sintetice şi proporţii mai mici de oxigen la cele cu filet și plută naturală, cu o permeabilitate mai scăzută a oxigenului după îmbuteliere.
Echipa din Bordeaux a publicat rezultatele după trei ani de măsurători, comparând cantităţile de oxigen pătrunse în sticlele închise cu dopuri de plută, dopuri sintetice și capace filetate.
Deoarece dopurile de plută permit lent tranferul în vin a unor cantități foarte mici de oxigen după îmbuteliere, această proprietate ajută vinul să se dezvolte armonios şi să îmbătrânească graţios. În trecut, nu a fost dezvoltată şi verificată o metodă fiabilă pentru măsurarea cantităţii de oxigen care pătrunde după îmbutelierea vinului sau pentru compararea diferitelor tipuri de închidere. Vinificatorii din Noua Zeelandă, pe de altă parte, cred că în continuare în dopurile sintetice care permit şi ele o maturizare completă şi o evoluţie armonioasă la sticlă. Această contradicţie probabil nu se va termina prea curând însă, o decizie va trebui luată de consumator, într-o cât mai bună cunoştinţă de cauză.
Nu ne rămâne decât să ne înarmăm cu informaţii corecte, mai ales când mergem să achiziţionăm o sticlă de vin, tocmai pentru a căuta vinul păstrat şi conservat cât mai aproape de perfecţiune.
1 Comentariu
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
