Vinul de gheaţă (sau Icewine – engleză; din germană – Eiswein) este un de vin de desert produs din struguri care au fost lăsaţi pe viţa de vie până la sosirea îngheţului, permiţând obţinerea unui must de struguri mult mai concentrat realizat din struguri congelaţi, rezultatul final fiind o cantitate mai mică de vin, foarte dulce. La vinurile de gheaţă, îngheţul se întâmplă înainte de fermentare, nu după aceea. Spre deosebire de strugurii din care se produc alte vinuri de desert, cum ar fi Sauternes, Tokaji sau Trockenbeerenauslese, struguri de vin de gheaţă nu ar trebui să fie afectaţi de Botrytis cinerea – sau putregai nobil, cel puţin nu într-o măsură mare. Numai strugurii sănătoşi sunt menţinuţi în stare bună, până când apare oportunitatea pentru o recoltă de vin de gheaţă, care, în cazuri extreme, pot să apară chiar şi după Anul Nou. Acest lucru dă vinului de gheaţă, dulceaţa caracteristică, răcoritoare, fiind echilibrat de aciditatea sa ridicată. În cazul în care strugurii nu sunt atinşi de Botrytis, se spune că vinul este „curat”.
Datorită procesului de producţie, a forţei de muncă implicate şi a selecţiei care are loc la cules, rezultă cantităţii mai reduse de struguri şi, în general, cantităţi relativ mici de vin, vinuri de gheaţă fiind în general destul de scumpe.
Canada şi Germania sunt cei mai mari producători din lume de vinuri gheaţă. Aproximativ 75% din producţia mondială de vin de gheaţă provine din Canada, în special din zona Ontario .
Există, de asemenea, o versiune de vin spumant de gheaţă. Vin spumant de gheaţă a fost creat în mod accidental în 1988, de scriitorul canadian, Konrad Ejbich, în pivniţa casei sale, folosind eşantioane din rezervorul de vin de gheaţă din anul precedent, de la fabrica de vin Inniskillin în Ontario. În 1996, în cele din urmă, recunoaşte nu ar putea produce acest produs în variantă comercială şi a decis sa împărtăşească acest concept.
Conţinut de zahăr rezidual, pentru vinul de gheaţă este cuprins între 180 g/l până la 320 g/l (cu o medie în 220 g/l), vinul de gheaţă fiind foarte răcoritor datorită acidităţii ridicate (aciditatea liberă în vinul de gheaţă este aproape întotdeauna de peste 10 g/l).
Icewine are de obicei un corp mediu, plin, cu un finisaj lung persistent. Nasul, de obicei, aminteşte de piersici, pere, caise uscate, miere, citrice, smochine, caramel, mere verzi, în funcţie de soi.
Vinul de gheaţă are un conţinut de alcool uşor mai scăzut decât vinurile de masă regulate. Unele dintre Eiswein din Germania – Riesling – au un conţinut de alcool mai mic de 6%. Vinurile produse în Canada au de obicei conţinut de alcool mai mare, între 8% şi 13%. Acest lucru se datorează în mare parte iernilor şi temperaturilor mai constante din Canada.
Opiniile sunt diferite în privinţa consumului. Unii cunoscatorii susţin faptul că vinul de gheaţă se îmbunătăţeşte odată cu vârsta, iar alţii că este menit să fie băut de tânăr. Cei care sprijină îmbătrânirea, susţin că vinul de gheaţă, de la nivel foarte ridicat de zahăr (care este adesea mult mai mare decât cea a vinurilor Sauternes) şi aciditate ridicată, îşi va păstra conţinutul identic, o perioadă de mai mulţi ani după îmbuteliere. Cei care nu sunt de acord cu această opinie, susţin că odată cu trecerea anilor vinul de gheaţă îşi pierde aciditatea sa distinctivă, aromele fructate şi prospeţimea inconfundabilă.
1 Comentariu
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
