Vinuri Romanesti

Un început Liric de la Gramma

Postat in

Există ceva iremediabil liric la începutul oricărei reflecții filozofice„. Vorbele acestea, ce aparțin lui Constantin Noica, regăsite în volumul Pagini despre sufletul românesc, vin parcă să completeze perfect ritmul și tempera­mentul clipelor în unele momente în care te afli tu și cu tine însuți. Atunci nu-ți dorești decât ca timpul să treacă cât mai încet, cât mai molcom, să te bucuri de ampren­tele stilistice ale unui volum citit fără grabă, fără presiunea timpului, să reușești să pătrunzi sensul și sensurile dincolo de flerul prozatorului şi mai ales de mintea unui filosof, de cele mai multe ori inventiv în alcătuirea expresiilor, ce vrea și poate să se facă înțeles după ce decodifici bine engramele tuturor personajelor. Asta, chiar dacă astfel de personaje le găsești pretutindeni în cotidian și, inițial, poate părea ușor să le identifici și să le recunoști.

Până la urmă trăirile și stările transmise de o lectură bună vin de la sine, totul parcă în virtutea unui temperament care aproape că face el totul, iar tu, simplu cititor, ai un singur lucru de făcut. Ai o singură condiţie pe care trebuie s-o îndeplineşti. Aceea de a fi un atent și fin observator al propriilor stări de spirit. Exact același sentiment ți-l induce și acest vin alb sec, produs de Casa Olteanu/Crama Gramma, având un mesaj în directă consonanță cu sensul și ideea menționată anterior. Un cupaj (din Aligote, Fetească Albă și Fetească Regală) cu o culoare galben pai deschis, cu ceva reflexe verzui frumoase pe marginea paharului, limpede, ce te îmbie cu un nas delicat, echilibrat într-un mix floral atent distribuit, unde aromele de salcâm, flori de viță și ceva note exotice discrete sunt prezente din belșug.

Gustul său debutează direct, cu arome proaspete de fructe de vară, citrice, urme de agrișe albe, o tușă fină de mentă proaspătă, note ierboase și aceleași fructe exotice (mango, ananas), susținut fiind de o aciditate ridicată și un alcool echilibrat (13% vol.). Postgustul plăcut și suficient de lung, te determină rapid să mai te gândești încă o dată la vin.

De fapt să mai incerci încă un pahar tocmai pentru a reuși să-i descoperi sensul liric, ce se ascunde într-un „loc strâmt“ (a se vedea paharul!),  în care „subiectul” (vinul!) respiră cu greu,  desemnând de fapt starea de „a fi în sticlă“. Iar după al doilea pahar sensurile vor pluti pe marea de cuvinte care, precum o cămaşă ce plutește pe apă, scaldă la infinit conştiinţa, fără a lăsa urme, însă fascinând etern și divin spiritul. Și atunci e clar că există ceva iremediabil Liric în orice început. Exact ca și-n acest vin!

2 Comentarii

Cele mai citite

Exit mobile version