Cu gândul la o saramură de pește, intrând în cramă după un vin alb sec, am pus ochii pe Chardonnay-ul Terra Romana 2014 de la S.E.R.V.E., pe care l-am pus la frapat imediat. Trebuie să vă precizez că vinul a stat în contact cu lemnul atât în perioada de fermentaţie şi, ulterior, vreo câteva luni prin barique, fapt pentru care ne-am aştepta ca notele de lemn să domine, în detrimentul aromelor atât de apreciate ale acestui soi.
Nu este aşa, vinul s-a rotunjit, a evoluat, iar notele clasice de unt, vanilie, îmbrăcate în onctuozitatea specifică, completate cu citrice, îi conferă o structură plăcută. M-am gândit că ar merge asociat cu o saramură de crap românesc. Simply is the best!
Rondele de crap le-am aşezat pe un pat subţire de sare grunjoasă, pe o plită încinsă de un foc domol, lângă câteva roşii proaspete, ardei gras, capia și ardei iute, niscai usturoi, o legătură de pătrunjel, toate recoltate proaspete din micuța mea grădină “bio și eco”, câteva bobiţe de piper, rozmarin verde plus nişte apă călduţă. Şi cam atât!
Aşezate delicat, cu mare atenţie într-un vas încăpător, toate cele coapte pe plită, a rezultat o savuroasă saramură de crap! De vară, pe seară, când arşiţa zilei s-a mai potolit. Setea am stins-o cu Terra Romana Chardonnay 2014, care a mers de minune. Era să uit! Se zice că “nenea Peşte mămăliga prăpădeşte”!
Lângă grătar, într-un tuci clasic, tradiţional (cum este pe la noi prin sud), am făcut şi o mămăligă, la foc de lemne, ce a ieşit cu o tentă
uşor, uşor fume, cât să fie un pic altfel decât cea de la maşina de gătit (să nu vă pună necuratul să credeţi că am ars mămăliga!).
Asta ca să închidem cumva cercul şi să nu ne scape nimic. Căci nimic nu a mai rămas din saramură, iar din vin numai gândul la aromele sale! Cum bine spunea Păstorel Teodoreanu, într-una din epigramele sale:
Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie,
Era pe când nu s-a băut,
Azi l-am băut şi nu e.
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
