Rieslingul Italian, un soi oarecum ignorat in ultimii ani de catre noul val de crame si de viticultori, prin prisma faptului ca da productii mari la hectar, iar aromatic nu este atat de expresiv precum suratele sale mult mai consacrate (Sauvignon Blanc sau Chardonnay), s-a adaptat bine si in sudul extrem al Romaniei la Crama InterVitt.
Exemplarul analizat face parte din productia 2013, era o versiune hai sa-i spunem „beta”, vinificata in sec de catre Gabi Lacureanu. Vinul a stat neclintit mai bine de doi ani si jumatate in crama, timpul lasandu-si amprenta asupra evolutiei sale.
Sincer eram sceptic ca ar mai putea fi ceva rezonabil in sticla dar mi-am calcat pe inima, am racit-o bine, apoi am destupat-o. Primul indiciu ca s-ar putea sa fii supravietuit (si chiar evoluat interesant) au fost aromele raspandite de dopul sticlei. L-am turnat incet in pahar, si am purces la analiza sa.
Culoarea sa era de un galben pai spre auriu si nu foarte limpede (vinul a fost introdus in sticla direct din tanc, fara tratamente de stabilizare, iar prin miscarea sa s-au antrenat si suspensiile depuse in cei trei ani). Nasul s-a dezvaluit cu arome de frunze de ienibahar, mirodenii orientale, coaja de lime, piersici coapte. Buchetul de sticla si-a facut si el usor simtita prezenta. Pana aici mi-am zis ca am avut noroc. L-am gustat, iar aromele sale au fost dominate de un mix placut de citrice, pere de vara si grapefruit pe final.
Aciditatea era inca prezenta, alcoolul aproape ca nu s-a simtit. Un vin ok, echilibrat, care, cumulat obligatoriu cu maiestria vinificatorului, ne-a demonstrat ca a trecut testul timpului. Sa nu uitam si de importanta conditiilor de pastrare (lipsa luminii, a vibratiilor, temperatura constanta permanent, umiditate controlata), care pot asigura confortul necesar vinului sa evolueze in directii absolut surprinzatoare.