Vinuri Romanesti

Frâncuşă de Cotnari 2011

Postat in

Dacă ne-am putea întoarce cu aproximativ 2500 de ani în urmă, pe dealul Cătălinei am găsi o cetate traco-getică în toată splendoarea sa, puternică, aşezată strategic, care stăruia împrejurimile. Descoperirile din interiorul cetăţii Cătălina au adus argumente convingatoare despre cultura viţei de vie la Cotnari, tocmai din timpurile lui Burebista (82-44 î.Hr). Se spune că numele de Cotnari s-ar trage de la meşteşugul cotitului butoaielor (cot – a coti, a masura şi ar – meşter). De la cetatea antică zona s-a tot dezvoltat, în anul 1599, Cotnariul (cu 3500 de fumuri), era unul dintre cele mai mari târguri ale Moldovei, după Suceava şi Bacău. Dar primele menţiuni istorice ale podgoriei de la Cotnari dateză din secolul al XVIII-lea.

Nicolaie Costin scrie: „viile Cotnarilor erau cunoscute înainte de întemeierea Moldovei, de la 1359”, iar A. D. Xenopol mentionează existenţa viilor de aici încă din anul 1288. Radu Rosetti merge mai departe şi menţionează podgoria la 1250. Dar, o dată cu începutul secolului al XV-lea, relatările despre podgoria de la Cotnari devin substanţiale, cu precădere din perioada domniilor lui Petru al II-lea (1449-1449), Ştefan Cel Mare (1457-1504) şi Despot-Vodă (1561-1563), când podgoria a atins o cota maximă, atât prin mărirea ariei cultivate cu viţă de vie, cât mai ales prin calitatea vinului obţinut.

Aşa cum menţionează criticul de vinuri Cătălin Păduraru, „Frâncuşa (cu sinonimele neaoş româneşti: Mustoasa de Moldova, Poama Creată, Poama Franchie, Poama Mustei, Vânoasă Moale) – este descrisă în Mica Enciclopedie de Viticultură (Alexandrescu, Oslobeanu, Jianu, Pituc) ca soi pentru vinuri albe, cultivat înainte de invazia filoxerică în toată Moldova şi care în prezent s-a statornicit la Cotnari […] Vinurile obţinute sunt alcoolice, suple, uşoare şi cu fructuozitate remarcabilă.

Varianta pe care o puteţi întâlni cel mai des este un monocepage curent (cel mult cu doi ani vechime) – agreabil, direct, extrem de … „băubil”. Există şi variante de tip Limited Edition sau vinul vechi de Frâncuşă. Totuşi, o expresie aparte o capătă în cupajele celebre, alături de Grasă şi Tămâioasă (Fetească, variabil). De altfel, Frâncuşa este un factor important de echilibru pentru aceste cupaje puse la învechit. Fructuozitatea Frâncuşei (aciditatea bună) susţine notele grave ale Grasei sau Tămâioasei.”

Frâncuşă de Cotnari 2011 este un vin alb sec, curat, direct, se prezintă atrăgător în pahar, cu o culoare galben intens. Notele sale olfactive sunt marcate de notele florale proaspete, completate de citrice şi miere de salcâm. Gustul său este fin, delicat, citric, pe alocuri cu note de măr verde şi ceva iarbă proaspăt cosită, fructuos până la final. Aciditatea sa foarte  bună s-a menţinut, iar vinul a evoluat frumos la sticlă. Se observă o tuşă spicy spre final, un final surprinzător pentru un vin sec, plin de vioiciune şi farmec. Cum am mai spus-o cu alte ocazii (cu riscul de a mă repeta), dacă vinuri româneşti precum Frâncuşa ar fi mai bine cunoscute şi popularizate, ar putea înlocui cu succes orice alt tip de băutură dedicată zilelor toride de vară!

Click pentru a comenta

Cele mai citite

Exit mobile version