Ce e ea, ce reprezintă și de unde vine pe lume? Cum trebuie să o citim? O siglă pe verticală. Paharul își are rădăcinile, adânc în sol – și în terroir. Acolo este “baza”, pare a spune imaginea. Care e o imago mundi. Adică o imagine/reprezentare a lumii.
Potrivit lui Hermes Trismegistos, ceea ce este sus este și jos. Figura este întretăiată. Ceea ce este deasupra eșarfei (pe care sunt inscripționate cuvintele esențiale – DEI DONUM – în latină, trimițând spre înscripțiile alchimice) este “sus”, adică cerul, partea superioară în heraldică.
Ce este jos, este Terra. Pământul fertil. Teluricul lumii aceste. Vinul face legătura între celest și terestru. Ochiul în pahar este simbolul lui Dumnezeu. Serafii și heruvii au ochi mulți, majoritatea amplasați pe aripi. 
Simbol legitim al clarviziunii. A tot ce se întâmplă în cer și pe pământ. Dar ochiul curs/”scurs” în pahar este și întruchiparea degustării, primul etaj, analiza vizuală.
Ca să testăm vinul, prima dată ne coborâm/”scoborâm” ochii în pahar. Să vedem culoarea, să ne delectăm și să ne aprindem. Să ne orchestrăm simțurile. La un vin primul lucru care te îmbie este culoarea, legănarea reflexelor.
Articol de Mihail Gălățanu – revista Vinuri de Top, ediția Primăvara 2013, lansată recent la București, Sala Palatului, în cadrul Salonului Național de Vinuri al României VINTEST, ediția a III-a.
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
