Dacă pe Shakespeare îl frământau teribil trăirile lui Hamlet, cu al său deja celebru dicton “to be, or not to be, that is the question”, revenind pe meleagurile noastre, pe unii dintre noi încă îi intrigă legenda care spunea că, pe vremea regelui Burebista, cel ce stăpânea autoritar peste dacii liberi, acesta ar fi dat foc viilor, totul pornind de la indicaţia sa „abţinere de la vin şi ascultare de porunci“. Așa să fie oare?
Pornind de la vorbele sale, referitoare la abţinerea de la vin, au apărut fel de fel de legende legate de faptul că Burebista ar fi ars toate viile din regat, sfătuit de omul său de încredere, filosoful şi astronomul Deceneu, după ce s-a constatat că dacii pe care îi conducea căzuseră în patima vinului.
O altă teorie ar fi legată de faptul că s-a dorit o întinerire a viilor, care nu mai aveau productivitate. Opinia altor istorici este legată de potențialele incursiuni ale vecinilor și dușmanilor săi, care încercau frecvent să cucerească teritorii dacice, iar Burebista a dispus arderea viilor pentru a nu mai fi atrăgătoare pământurile pe care le stăpânea.
Așa cum ne-a obișnuit, în zilele noastre, Crama Budureasca continuă povestea viilor și vinurilor care au crescut pe meleagurile noastre de câteva mii de ani, regăsind astăzi în portofoliul său gama The Vine in Flames (viile în flăcări, mai pe românește), gamă care se și exportă, de aici și denumirea sa în engleză.
Și avem parte de o Fetească Neagră cu o culoare roșu rubiniu închis, cernelos pe alocuri, cu un nas ce aruncă arome de fructe negre confiate, prune uscate, stafide, curmale, parcă învelite blând în note discrete de vanilie și condimente.
Gustativ se menține în același registru aromatic, condimentele sunt mai evidente la început, la primul contact pe limbă, ulterior fructele de pădure, taninurile fine și notele de ciocolată neagră pun stăpânire pe simțurile noastre. Final elegant, cu tușe picante (de la lemnul folosit la baricuri) ce se prelungește suficient de mult.
Un vin bine structurat, o Fetească Neagră careia îi șade bine lângă preparate din brânzeturi maturate, cârnăciori și, bineînțeles, tradiționala noastră mămăligă. Ei bine porumbul, din păcate, nu se găsea pe vremea dacilor. Iar fără o mămăliguță lângă brânzeturi și cârnăciori, Feteasca noastră Neagră de la Budureasca n-avea stil și distincție! Zic și eu!
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
