Vinificatie
Vinul vechi sau vinul rar?
Totuşi consumatorii, probabil influenţaţi dintr-un oarecare mimetism legat de gusturile occidentale, se pare că se orientează spre vinurile tinere, luxul vinului vechi fiind înlocuit treptat de cel al vinului rar, vinurile rare delimitându-se de celelalte fie prin seria limitată a producţiei, fie prin producătorul său, fie prin soiul rar din care provin.
În România există câteva soiurile rare, unul dintre ele fiind Tămâioasa Roze, care creşte numai pe domeniile regale Segarcea. Un oenolog francez, a adus acest soi din zona de sud a Franţei (mai exact din Frontignan), unde a dispărut între timp. Pe domeniile regale Segarcea a mai rămas din via originală aproximativ un hectar şi jumătate – adica vreo 2.000 de butuci (conform cele spuse de renumitul oenolog dr.Ion Puşcă), din care s-au înmulţit şi replantat butaşi pe o suprafaţă de aproximativ 15 ha.
Un alt soi rar este Busuioaca de Bohotin (nu cel care se vinde în pieţe). Mulţi aşa-zişi producători fac o combinaţie (oare îl putem numi cupaj?) între soiul Muscat Ottonel şi un vin roşu, în final ieşind cu el pe piaţă sub denumirea de Busuioacă de Bohotin.
Busuioaca de Bohotin veritabilă, este singurul vin roşu aromat din România care, dacă ar fi fost plantat şi dezvoltat pe spaţii foarte mari, ar fi fost o bogaţie naţională, fiind singurul soi din lume cu aceste caracteristici, spune reputatul oenolog.
Vinul vechi sau rar, rămâne să fie descoperit şi redescoperit peste ani, totul depinzând de deprinderile noastre, de cunoştinţele noastre despre vinuri, despre preferinţă pentru un anumit soi, pentru un anumit producător, pentru o regiune, pentru o podgorie şi nu în ultimul rând, de dorinţa noastră de a experimenta.
Şi să nu omitem un lucru, valabil pentru un vin bun, perpetuu de câteva mii de ani:
Vinum sacra fames!