Venind toamna, a sosit si vremea vinurilor roşii. Cramele Hallewood au vinuri roşii remarcabile, ce au reuşit să impresioneze plăcut. Acest Cabernet Sauvignon sec din 2007, special reserve, ne întâmpină cu o culoare roşu granat, cu inflexiuni rubinii.
La primul contact olfactiv, vinul dezvăluie arome de fructe de pădure şi uşoare note de vişine. Gustul vine în completarea nasului, cu arome ce aşteaptă a fi desluşite după o uşoară aerare (eu unul nu l-am decantat).
Notele de vanilie, urmate de taninii fini, în urma contactului timp de 9 luni cu lemnul de stejar (utilizându-se baricuri noi), se dezvăluie treptat, alături de corpolenţa vinului, echilibrul şi generozitatea sa fiind susţinute de un nivel al alcoolului decent (13% vol.).
Tonurile de stejar se estompează pe final, fiind înlocuite de tonuri de vişine bine coapte şi urme de condimente. Un final mediu ce completează tabloul acestui vin în aceleaşi note ca şi post-gustul.
Servit la o temperatură optimă de 16 – 18 grade, se va asocia excelent împreună cu specialităţi precum: carne roşie la grătar, pulpă de miel înobilată cu cimbru, paste sau aperitive cu brânzeturi.
Un vin mediu, care a fost realizat cu atenţie, pentru a se obţine şi extrage din fruct aromele primare, consacrate, binecunoscute iubitorilor Cabernet Sauvignonului. După părerea mea şi-a atins apogeul de evoluţie. Dar despre acest vin, numai de bine. Fuse şi se duse!
Un singur aspect vroiam să mai punctez, care nu are legătură cu vinul de care tocmai am pomenit ci are legătură cu vinurile româneşti şi modul lor de percepţie în general. Fie sunt percepute ca fiind „prea inocente”, fie sunt „insuficient de coapte”, fie au „preţuri prohibitive”. Dar vrem calitate. Iar problema preţurilor prohibitive este exact ca la începutul anilor ’90, când toţi îşi doreau să vină fromaţii celebre străine să concerteze în România. Şi-au venit până la urmă. Dar când au văzut preţul biletelor… Au început cârcotelile. Că e prea scump, că nu se merită… Care să fie cauza atâtor cârcoteli, comentarii şi aluzii perpetue, de altfel care mai de care mai năstruşnice? Cauza pare a fi una singură: răul! Mai precis Răul din noi!
Iar cauza Răului este aici, în România, unde toţi, oricum, cei mai mulţi, sunt încărcaţi cu energie negativă. Ce bine, ce progres să producă nebunia asta? Pot să va dau multe pilde de acest soi. Asta dacă tot îi admirăm şi venerăm atâta pe străini, le apreciem vinurile şi, în plus, recunoaştem pe bună dreptate şi nu contestă nimeni, unele vinuri străine, comparativ cu multe dintre vinurile româneşti, au preţuri mai decente şi sunt mai calitative. Ok! Dar dacă tot ne uităm numai la vinuri străine şi refuzăm să mai cumpărăm vinuri româneşti, fie că sunt prea scumpe, fie că avem ceva cu vreun producător (sau chiar cu toţi producătorii) şi tot propovăduim
sau facem prozelitism vinurilor străine importate de x,y,z, am putea măcar învăţa ceva de la străini, fie că sunt francezi, italieni sau din lumea nouă. (!)Trebuie să învăţăm să fim mai buni (!). Toţi aceşti străini sunt purtători de energie pozitivă, ei cultivă numai această calitate umană, singura creatoare, benefică, înălţătoare, ce poate asigura dezvoltarea şi progresul. Magister Dixit!
Celor virusaţi, să se lecuiască de răutate, le-am recomanda un film cu Alice! Nu, nu cu Alice în ţara minunilor! Alice despre care pomenim este personajul principal din seria Resident Evil, în interpretarea Millei Jovovich. Cine ştie, poate are vreun efect! Noi tot sperăm, că speranta moare ultima! În oameni, lucruri şi-ntr-o lume mai bună(e).Vinum est bonum!