Domeniul Coroanei Segarcea Pinot Noir 2008

Continuăm periplul nostru în lumea pinot-ului noir, cu un vin produs de către producătorul Domeniul Coroanei Segarcea, în 2008, un vin DOC – CMD, alcool 13%. Culoarea sa, de un roşu intens, ne îmbie parcă să-l degustăm, să-i descoperim aromele plăcute de fructe de pădure şi frăguţe, condimentate pe alocuri cu tente de piper verde.

Taninii bine lucraţi, catifelaţi, discreţi pe alocuri (poate nu i-ar fi stricat încă vreo 2-3 luni de baricare) se integrează bine în corpul vinului. Postgustul este format dintr-un mix de vanilie, vişine bine coapte şi condimente.Îl găsim la preţul de 35 de lei în marile lanţuri de retail.

Şi ar mai fi ceva legat de vinuri, în general. Unii corifei din domeniul blogger-ului de vinuri ar spune că prea citim şi recitim etichetele sticlelor de vin. Într-un anume fel e relativ adevărat dar în fapt este cu totul fals, aceste informaţii banale la prima vedere sunt la fel de importante pentru consumatorul avizat sau mai puţin avizat.

Ideal ar fi, pe lângă obligatoriile înscrisuri privind compoziţia ampelografică, terroir-ul, DOC, anul recoltei, cantitatea de sulfiţi,conţinutul de zahăr, tăria alcoolică dobândită, să fie inscripţionate pe etichetă şi unele componente care ajută la desăvârşirea vinului, dar care sunt mai puţin cunoscute şi pot provoca unele neplăceri persoanelor sensibile la anumite proteine. În fapt, nu ar trebui să citim printre rânduri etichetele vinurilor sau să ne mulţumim doar cu ceea ce povestec unii sau alţii depre vinuri.

Totuşi, ce nu este trecut pe etichetă? Să luăm exemplu glutenului, vinul fiind considerat (teoretic) o băutură sigură pentru cei alergici la acesta. Dar şi vinul, în anumite etape ale desăvârşirii sale, poate veni în contact cu proteina de gluten prin intermediul butoaielor (unii producători mai etanşează butoaiele cu o pastă obţinută din făină albă). Iar datorită agenţilor de limpezire folosiţi (albuşurile de ou sau urme de cazeină din lapte), de altfel ideali în acest proces atât de important pentru vin, de asemenea pot apărea urme reziduale ale acestora în produsul din sticlă.

Însă, lucru deloc plăcut, aceste informaţii nu apar pe majoritatea etichetelor sticlelor de vin, persoanelor extra-alergice la astfel de proteine fiindu-le recomandată o mai mare atenţie şi verificare a produselor cumpărate şi consumate, valabilă şi pentru vinuri.

Despre sulfiţi în schimb, majoritatea producătorilor menţionează acest lucru, sulfiţii ajutând vinul pentru o mai bună conservare. În România, producătorii sunt obligaţi să menţioneze prezenţa sulfiţilor, dacă concentraţia acestora este mai mare de 10 mg/litru. Ce este important de semnalat este următorul lucru:
pentru majoritatea a persoanelor, concentraţiile mai mici decât cea menţionată nu detemină un răspuns alergic. În schimb, la persoanele predispuse/alergice, sulfiţii pot declanşa crize de astm bronşic şi în unele cazuri, extrem de rare, chiar şoc anafilactic. În schimb producătorii vinurilor organice,sunt obligaţi  prin lege să nu folosească adaos de sulfiţi, deşi unele vinuri organice pot conţine cantităţi importante de sulfiţi naturali, suficiente pentru a-i deranja pe cei predispişi la alergii.

Concluzia: o mai bună informare a consumatorului nu poate fi decât de bun augur. În fond,suntem ceea ce consumăm.