Harold McGee a publicat cu ceva timp în urmă un studiu în care, cu doza lui de umor dar și cu rigoarea științifică necesară, a vorbit despre echilibrul organoleptic delicat al vinului și cât de ușor se poate altera acesta, în funcție de materialele cu care poate intra în contact.
Autorul, pregătit să experimenteze, a constatat faptul că vinul, în contact cu diferite tipuri de obiectele din metal, eliberează o cantitate mică de energie electrică, ce nu este semnificativă dar are legătură cu mirosul de plută pe care-l dezvoltă unele sticle. Faptul că dispozitivele tip Clef du Vin ar spijini și accelera aerarea/maturarea vinului foarte rapid (de multe ori efectul poate fi contrar), conduce indirect și la pierderea unora dintre aromele originale.
Adevărul este că aceste produse sunt adesea scumpe și eficacitatea lor îndoielnică. Nu o contestăm dar pornind de la diverse coliere cu magneți, ce se atașează pe sticle, despre care producatorii lor pretind că v-ar permite să savurați vinul în toată splendoarea lui imediat, fără a fi nevoie să-l decantați și terminând cu micile discuri de cupru încrustate cu metale prețioase (Clef du Vin), cu ajutorul cărora, în câteva secunde, după ce sunt introduse în vin, s-ar obține același efect echivalent al unui an de îmbătrânire în pivniță, pe lângă efectul pentru care au fost proiectate acestea interacționează și dezvoltă în vin și unele arome neplăcute.
Cu ajutorul unor specialiști în chimie și vinificație, McGee a efectuat unele degustari în orb la care nu s-a reușit să se verifice și mai ales certifice eficacitatea reală a celor mai multe dintre dispozitive de acest gen existente pe piață.
De fapt, în urma studiului, singurul lucru verificat în acest caz este legat de eliminarea din vin a mirosului și gustului neplăcut ce provine de la unele dopuri de plută. Soluția salvatoare ar fi introducerea unei bucăți de plastic, timp de câteva minute.
Explicația științifică pare convingătoare: molecula responsabilă de mirosul de plută, numită și 2,4,6 – tricloroanisol (TCA), este foarte similară cu polietilena și aderă aproape instantaneu la plastic, care, după ce va fi scos din vin va absorbi în mare măsură mirosul neplăcut de dop. Dezavantajul? Multe alte molecule aromatice din vin vor fi sacrificate și vor dispărea, iar rezultatul poate fi un vin fără miros de plută, dar cu mai puține arome. Dar încă băubil. (sursa: uvinum.com; credit foto: vinetpassion.com)