Vinul este un produs delicat, ce poate fi afectat profund de temperatura la care este depozitat şi transportat, de contactul cu oxigenul care ajunge în vin în timpul procesului de producţie şi îmbuteliere a sticlelor. De asemenea, pot fi contaminate cu diverşi compuşi organici, ce pot ajunge accidental în sticlă prin intermediul dopurilor de plută. Toţi aceşti factori pot influenţa negativ o degustare. Inculpatul principal este un compus numit 2,4,6-trichloroanisol sau prescurtat TCA. Iubitorii de vin, cel mai adesea, se referă pur şi simplu la mirosul de plută.
De obicei este detectabil, ca un miros asemănător de carton umed sau de mucegai de subsol. Uneori, acest miros este doar vag detectabil, la primul contact fiind identificat doar de cei ce l-au mai întâlnit în mod regulat. O altă problemă a dopurilor de plută, fiind un produs natural, este legată de variaţiile în grosime şi decaracteristici sale structurale, deseori vizibile doar sub microscop, existând structuri diferite chiar din același lot şi din acelaşi copac, ce vor lăsa cantităţi de 
oxigen diferite să ia contact cu vinul. S-a observat pe sticlele de la acelasi vin, depozitate timp de un deceniu sau două în condiţii ideale, degustate în aceeaşi zi, că au apărut modificări datorită expunerii diferite la oxigen.
Rata defectului, pentru sticlele înfundate cu dopuri de plută naturală, a fost estimată la aproximativ 8,3% în 2007 şi 2008, cu un procent de o sticlă din 12. Acest lucru este bazat pe statisticile International Wine Challenge, care verifică și analizează mai mult de 14.000 de sticle anual. Aproximativ 5% din aceste sticle prezintă defecte cauzate de TCA, restul au fost de la oxidare.
Industria producătoare a dopurilor de plută a efectuat paşi importanţi pentru a reduce nivelul de TCA şi pretinde că a redus incidenţa acestuia, la sticle sigilate cu plută naturală, la doar 1,3%. Din această cauză au apărut pe piaţa vinurilor, cu precădere în ultimii ani, dopurile polimerice sau cele cu filet. Ceea ce este interesant la aceste sisteme de închidere-capace, suprimă nu numai eliminarea TCA, care se poate strecura în sticlă în cazul unul dop din plută naturală, aceste sisteme noi pot, ce e drept moderat, sa regleze cantitatea de oxigen care ajunge în vin peste timp, într-un mod măsurabil, dând vinificatorilor un control mai mare, aspect destul de important pentru a determina și aproxima evoluţia unui vin.
Nomacorc, principalul producător de dopuri polimerice pentru vin, a creat un program denumit NomaSelector, un program destul de sofisticat, ce este destinat să obţină răspunsuri cât mai exacte şi relevante de la vinificatori, despre strugurii folosiţi. Sunt vizate şi aspecte legate de vinificaţie, cât timp se intenţionează 
să fie ţinut vinul în sticlă, înainte de a fi comercializat sau servit. Există mai multe întrebări. Acestea variază pentru vinurile albe sau vinurile roşii, mergând până la nivel de detalii. Rezultatul final este o recomandare pentru unul din cele patru tipuri de dopuri Nomacorc. Se ţine cont de cât oxigen a fost implicat în vinificaţie şi cât este de dorit să fie introdus în sticlă, înainte de a ajunge la consumator.
Progresul tehnic şi evoluţia îşi spun cuvântul, inclusiv în cazul dopurilor pentru sticlele de vin, dar, să nu omitem un lucru important: pluta naturală ne-a servit foarte bine ca sistem de închidere de cel puţin trei secole… Acum, existând alternative, depinde de producători să utilizeze varianta optimă pentru conservarea vinului cât mai bine, astfel încât consumatorul să întâmpine cât mai puţine surprize neplăcute când deschide şi degustă o sticlă de vin.
5 Comments
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
