Vinificatie

Premium, Super Premium, Ultra Premium

Postat in

Aparent pot părea niște termeni ciudați, fără să exprime direct ceva anume, dar care, pentru un pasionat de vinuri, reprezintă repere calitative despre nivelul unde se încadrează un anumit vin. Adesea am citit despre un producător că produce numai vinuri „super premium” sau „ultra premium„. Descrierea, de obicei, o regăsim fie pe site-ul propriu de promovare fie pe etichetă/contraetichetă. Când citim super premium, totuși, vorbim despre un vin sau despre clasificarea benzinei cumva? La pompă, când alimentezi, găsești și benzină premium. Sau uleiuri de motor super premium! Să revenim la vinuri…

Cu ceva ani în urmă, când am devenit interesat într-un mod mai aplicat despre vinuri, mă tot întrebam la ce folosesc astfel de termeni și care ar fi semnificația lor reală. Oare transmit ceea ce se așteaptă a fi de fapt? Am auzit frecvent următoarea explicație: „noi suntem un producător de tip cramă-boutique, numai de vinuri super premium.” Bun. Sună nu bine, ci super bine! Ultra bine cred. Mai există vreo categorie superioară peste super premium? Normal! Ultrapremium! Mi-aș dori să audă și alții ceva de genul: „noi suntem un producător de vinuri de tip ultrapremium.” Ultrapremium? Oare cum or fi vinurile alea? Și cât or costa?

Hai să ne lămurim și totodată să ne fie clar. Pentru marea majoritate a consumatorilor, aceşti termeni nu reprezintă și nu le indică mare lucru, chiar dacă aparent înseamnă ceva. Cu toate acestea pentru crame şi mai ales pentru cei de la departamentele de marketing (iarăși marketingul, bată-l vina!), aceşti termeni sunt folosiți atât pentru a descrie calitatea vinului cât și a defini un segment de piaţă special, de obicei de nișă.

Dacă vreți, dintr-o anumită perspectivă a calității, se încearcă să se promoveze vinurile bune și asta ar însemna ceva cam așa, pe înțelesul tuturor: „noi facem vin de calitate foarte bună„. Sună ca naiba! Iar aici intervine cu adevărat o problemă. Nu veţi vedea niciodată un producător de vin care să spună :”noi facem vin bun, volume mari, la prețuri foarte bune, decente.” Chiar dacă acesta ar fi adevărul, puţini ar spune acest lucru. Mai ales să promoveze într-o reclamă sau spot publicitar un asemenea slogan. Pentru că trebuie să epateze, să iasă cu orice preț în evidență, să stârnească curiozitatea cumpărătorului. Care trebuie să dea bani pe ceva despre care poate habar n-are. Dar sună bine!

Dintr-o perspectivă de segmentare a pieței, aceste condiţii definesc și descriu, de obicei, vinuri care sunt interesante și merită încercate. De ce? Deoarece nu toți ar putea face diferenţa între o sticlă de vin cu prețul de 39 de lei și una de 49 de lei, spre exemplu. Totuși există specialiști și pasionați ce cunosc vinul și chiar pot face diferența. De fapt terminologia, ce a devenit deja de bonton, nu reprezintă decât diferite segmente de piață, vizate de către producători. Cum ar suna: am consumat un vin alb sec, bun, proaspăt, revigorant care mi-a plăcut! Nu, nu e bine! Am degustat un vin superpremium, în compania vinificatorului, alături de care am descoperit arome intense și pătrunzătoare de Lychee, Achiote, Mangosteen, Durian, Akebi, Cupuacu și pe final de Jaboticaba!? (să amintesc aici doar câteva dintre fructele exotice cu denumiri chiar foarte „exotice”!) … Fraților, haideți să simțim și să trăim vinurile! Simplu, sincer, direct, cu adevărat!

Dacă ne gândim și la faptul că este greu să pui niște marje de prețuri (cel mult doar estimari pur orientative), în care s-ar încadra exact diferitele sortimete de vinuri (premium, super premium, ultra premium) existente prin comerțul de la noi (chiar și online), deoarece prețurile pot diferi, funcție de producător, discount-uri, distribuitori, importatori, marja de adaosuri, atunci este la fel de greu să poți să clasifici cumva toate vinurile după criteriul preț, pentru că la un moment dat diferența între premium vs. superpremium sau superpremium vs. ultrapremium este extrem de mică!

În timp ce am auzit și am văzut cum își promovează unii produsele: „noi suntem un producător de vinuri de primă calitate„, altul care spune:”suntem un producător de vinuri populare„, ca să nu mai zic despre:”noi producem numai vinuri premium și superpremium„, eu tot aștept să apară un producător care să afirme cu tărie „noi suntem un producător de vinuri de lux„! De ce? Hai să vedem de ce.

Deoarece termenul lux are o anumită conotaţie, profundă, care i-ar putea determina pe unii dintre potențialii consumatori să se simtă inconfortabil. Vinul, dacă este scump și de lux pe deasupra, poate deveni periculos pentru percepția unora, provocându-le anumite bariere și de aici refuzul de a-l cumpăra. Așadar termenul de ultra premium este aproximativ la fel de dezavantajos ca și termenul lux, făcând vinul de nevândut, privit dintr-o perspectivă de diferenţiere a acestora.

Pentru persoanele interesate despre diferitele segmentele de piaţă, am înţelege că aceste categorii au sens și le ajută să înțeleagă și să-și promoveze anumite strategii de marketing și vânzări. Cumva aceşti termeni s-au strecurat și-n afară, mai exact către consumatorul de rând, iar pentru aceștia nu reprezintă decât cel mult niște termeni bizari. Este timpul ca termeni precum superpremium și ultrapremium să fie utilizați cu prudență și înțelepciune, iar încet, încet să apară mai rar prin site-uri producătorilor ori comercianților şi pe etichetele sticlelor. Trebuie să încercăm să vorbim despre vin într-un mod pe care consumatorii îl pot înţelege. Chiar și atunci când vorbim despre vinuri de calitate, super calitate sau ultra calitate! Vă doresc să aveți parte numai de vinuri bune! (Credit foto: 123rf.com; austinhomebrew.com; allposters.com)

Click pentru a comenta

Cele mai citite

Exit mobile version