Se ştie că şampania împreună cu stridiile realizează o asociere culinară gustoasă, savuroasă, dar ceea ce nu se ştie despre anumite sticle de şampanie este legat de faptul că s-a ales o metodă originală de conservare: sub apă, chiar lângă stridii! Începând din anul 2007, mai mulţi vinificatori din Franţa, Italia, Spania, Grecia, mai nou din Statele Unite, au experimentat maturarea şampaniei printr-o modalitate unică, subacvatică. Motivele pentru depozitarea vinurilor efervescente în acest mod sunt numeroase: spaţiul liber nelimitat (acesta fiind un avantaj evident) dar şi beneficiile reale ce par să vină de la lipsa de lumină, o temperatură constantă, presiune înaltă şi o mişcare blândă, de balans, provocată de valuri, care permit o maturare mult mai eficientă decât în cramă.
Aceste ultimele două beneficii sunt deosebit de interesante pentru producătorii de vinuri efervescente, deoarece presiunea este absolut necesară şi benefică pentru a se menţine sticlele etanşe (prin egalizarea presiunilor, în funcție de adâncimea la care sunt coborâte sticlele), iar mişcarea de balans produsă de mişcările apei mării pare să stimuleze mai bine amestecul drojdiilor (sau a particulelor de drojdie) în sticlele de vin spumant 
depozitate astfel, oferind în final o aromă mai complexă şi chiar o efervescenţă mai ridicată (mișcarea valurilor înlocuid tradiționalul și costisitorul remuaj).
Vinificatorii au experimentat această metodă, de la scufundarea individuală a sticlelor şi butoaielor în apă sărată şi dulce deopotrivă, păstrând mai multe probe din acelaşi vin stocate inclusiv în cramă, pentru a compara diferenţele şi evoluţia cu a celor depozitate sub apă. Până în prezent, aproape toată lumea a fost mulţumiă de rezultatele maturării/îmbătrânirii subacvatice, vinificatorii vorbind chiar de vinuri mai complexe, expresive, ale căror taninuri s-au maturizat mai repede decât suratele lor depozitate în cramă.
Conceptul de îmbătrânire a vinului sub apă nu este unul nou (am mai scris despre el aici), deşi se poate spune că acest lucru s-a realizat acum tocmai pentru a se determina potenţialul şi valenţele acestei metode. Sticle recuperate de pe epave scufundate, au dovedit adesea că vinurile s-au prezervat aproape perfect după o perioadă lungă de timp petrecută sub apă.
Exemplul cel mai recent a fost în 2010 când scafandri de pe coasta insulelor Aaland, un arhipelag de insule finlandeze din Marea Baltică, au descoperit 79 de sticle de şampanie foarte bine conservate.
Stocate perfect, în mediul rece şi-n întunericul mării, aceste sticle de vin efercescent au fost vândute pentru peste 10.000 de dolari fiecare, la o licitaţie în anul 2010. Una dintre sticle, un Veuve Clicquot, datând estimativ dintre anii 1831-1841, s-a achiziţionat pentru 30.000 dolari, cel mai mare preţ plătit vreodată pentru o singură sticlă de şampanie. Pentru a vedea un scurt filmuleţ, ce prezintă cum se realizează depozitarea vinului în mediul subacvatic, puteți accesa cu un click aici. (foto credit: Alessandro Beltrame/AGB Studio video, NY Times; sursa: bottlenotes.com)
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
