Nu reprezintă o noutate faptul că la nivelul UE, consumul intern de vin va continua să scadă, în ciuda unui uşor reviriment economic.
Consumul de vin pe cap de locuitor a scăzut ani la rând (mai exact de câteva zeci de ani), cu precădere în sudul Europei, odată cu schimbarea obiceiurile alimentare şi ale consumului (substituirea cu alte băuturi, schimbarea gusturilor alimentare, conştientizarea efectelor negative asupra sănătăţii ale consumului abuziv de alcool). Un alt factor important este legat de campaniile anti-alcool, efectuate cu ţintă directă mai ales către tineri, acestea fiind efectuate în unele ţări cu tradiţie în producţia şi consumul de vinuri, Franţa şi Italia, care au făcut publicitatea la vin practic imposibilă. În plus, preocupările privind sănătatea publică şi preocupările legate de băut și conducerea autovehiculelor au împins autorităţilor locale să aplice legislațiile mai strict.
Revenind la producţia de vin la nivelul Uniunii Europeane (UE), aceasta este liderul mondial în producerea vinului, cu aproape jumătate din suprafața totală existentă în lume dedicată viticulturii şi 60% din volumul producţiei vinicole mondiale.
În cadrul UE, ţări ca Franţa, Italia şi Spania deţin cca 80% din producția totală de vin. Alți producători importanţi includ Germania, Portugalia, România, Grecia și Ungaria. Vinul este, de asemenea, un sector important în Austria, Bulgaria şi Slovenia. Următorul tabel afișează tendințele producției în funcţie de ţările producătoare de vin, în decursul ultimilor ani:
Iată şi trendul consumului de vin pe cap de locuitor în ultimii ani:
Datele prezentate sunt doar câteva repere statististice, din păcate nu prea încurajatoare (preluate din statisticile europene – http://ec.europa.eu/agriculture/publi/reports/index_en.htmde). Singurul lucru încurajator este faptul că apărem prin statistici şi nu a uitat lumea de noi.
Dar lucrul cel mai important, ce reiese nu numai din aceste statistici, este devălmăşia, care funcţionează, din păcate, inclusiv pe piaţa vinului autohton (vă recomand volumul Devălmăşia valahă. O istorie a spaţiului românesc. 1718-1828).
Pentru a depăşi acest stadiu, cel puţin pe piaţa vinului, trebuie să se regândească şi să se redeseneze ceva, să se găsească noi pieţe de desfacere, să se reorienteze anumite campanii de marketing, să fie plătiţi oameni specializaţi, dedicaţi unor astfel de studii şi cercetări, să se promoveze mai intens vinurile prin diverse campanii publicitare şi mai ales să se identifice potenţialul public şi profilul clientului final (şi lucrul cel mai important educarea acestuia, familiarizarea cu vinurile de calitate).
Cu mentalităţi de pe vremea devălmăşiei, din păcate nu există decât un viitor, în cel mai bun caz, incert, care nu se va asemăna decât cu nişte poveşti nemuritoare despre vin, vinuri şi industria autohtonă de profil (poveşti veşnic nemuritoare şi plictisitoare – aş sublinia, cu îngăduinţa dvs., chiar printr-un pleonasm), scrise de diverşi chibiţi, pe diverse pagini de internet (poveşti scrise şi citite, în cel mai fericit caz, numai de autorii lor).
Pare simplu, nu?
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
