Vademecum

O Incursiune în Aromele Vinurilor la Clubul Vademecum

Postat in

Într-o atmosferă destinsă, la Restaurantul Rosettya din București (locul periodic de întâlnire al pasionaților de vin ce formează Clubul Vademecum – coordonat de Oenolog.ro), aromele vinurilor au fost primadonele serii, cele care au răsfăţat simţurile în cadrul reuniunii tematice dedicată lunii mai.

Şi pentru că opera lui I.L.Caragiale va rămâne încă multă vreme de actualitate, meniul asociat vinurilor prezentate a primit un nume sugestiv, inspirat din personajele memorabile ale lui nenea Iancu: un meniu în ton, denumit Miţa Baston. Personaj central în comedia D-ale Carnavalului, Miţa Baston, tipul femeii înfocate, senzuale, mahalagioace, capabilă să scoată ochii amantului infidel, este totodată şi cea care în acele vremuri descoperă imixtiunile diferitelor influenţe europene şi orientale în bucătăria românescă (ce era practic receptivă la absolut tot ceea ce venea din celelalte bucătării europene şi părea de bonton), fiind dornică să le savureze.

Mergând pe mâna Miţei Baston, cea care ne-a inspirat pentru meniul acestei seri, la aperitiv am regăsit: pepene galben cu jambon, cuib de ouă de prepeliţă, coşuleţ din pară cu mousse de brânzeturi nobile, ruladă boierească, pateu de raţă. S-au asociat și servit vinuri care să stingă setea dar să şi încânte simţurile celor prezenți.

S-a început, cum era firesc, cu un spumant, un Margăritar rose de la Jidvei, unde Pinot Noir-ul, care stă la baza sa, dezvoltă note frumoase de căpşuni alături de un perlaj delicat şi un postgust discret de grapefruit. Recomandat consumatorului rafinat şi romantic, celui care ţine cont de parteneră sau de partener şi-şi doreşte să fie iubit. Iar coana Miţa Baston nu ducea lipsă, avea nu unul, ci doi amanţi, aşa că un spumant, rafinat şi elegant precum cel de la Jidvei, ar fi reuşit să se ridice la înălţimea aşteptărilor sale.

Primul dintre vinurile albe a fost o Crâmpoşie 2012, un vin sec, semiaromat, din gama Nobilitas (a producătorului InterVitt), un vin ce impresionează prin aromele sale fine, delicate, întrerupte pe alocuri de o complexitate profundă ce alternează plăcut cu notele fructate, semn că vinul a fost desăvârșit printr-o scurtă baricare în vase de lemn noi, obținându-se astfel câteva note surprinzătoare, atractive, ce susțin perfect vinul, dar care nu te trimit cu gândul la lemn sau note lemnoase.

Mergând pe acelaşi palier, pentru a vedea diferenţele de zonă (parcă nu i-am spune terrroir, e un termen mai pretențios), dintre o Crâmpoşie produsă în sudul extrem, aproape la Zimnicea (Nobilitas – InterVitt) și una din est, mai exact din podgoria Murfatlar, am ales Arezan Crama M1 Crâmpoşie, un vin sec, cu un nas mult mai puternic, complex, cu nuanţe de flori albe şi flori de viţă de vie, aciditate ridicată, gust ce aminteşte de citrice, mere verzi, flori de iasomie. La un moment dat, datorită nasului mult mai pregnant, apare un mic dezechilibru între aromele olfactive intense şi gustul mai discret. Un vin extractiv, ce se prezintă frumos şi care lângă rulada boierească s-a asociat perfect.

Gândindu-ne şi la sfera vinurilor aromatice, mult mai preferate de către doamne, o tămâioasă românească demisec, din gama La Cetate Miracol 2011 (producător Crama Oprişor) a fost cea care încheiat seria de vinuri albe. Un vin direct, prietenos, echilibrat, cu senzaţii florale intense, asemănătoare florilor de salcâm, trandafir, miere proaspătă, ce se continuă frumos, în aceleaşi note şi cu aceeaşi intensitate inclusiv gustativ. Aici regăsim note de fructe tropicale, ananas şi mango. O tămâioasă românească delicată, fină, mătăsoasă pe final, cu un postgust lung, ce ascunde urme de grapefruit şi o astringenţă abia perceptibilă (dar plăcută) de gutuie şi un alcool perfect echilibrat de 13,5%, ce se integrează bine. Se simte un rest de zahăr care nu deranjează, chiar face vinul mai atrăgător.

Cum timpul trece repede, atenţia celor prezenţi s-a mutat pe preparatul principal, denumit Ospăţ pescăresc, unde somonul, alături de cartofi noi şi somnul cu linte, au format un duet magistral. Iar aici au intrat în scenă rose-urile, primul, de la Crama Basilescu, din gama Îngeri în micul Paris (ce reprezintă muzicieni înaripaţi ce se ridică deasupra unui Bucureşti interbelic), un rose sec, produs în 2011, din varietatea autohtonă Fetească Neagră, cu o culoare rose somon, nas frumos de căpşuni, oarecum reţinut, dar care se simte delicat. Un gust în care aromele proaspete, pe alocuri vegetale, se împletesc frumos cu arome fructate discrete. Alcoolul de 14,5% scapă de sub control dacă temperatura nu se menţine constant la 8-10 grade Celsius, de aceea trebuie servit bine răcit.

S-a continuat tot cu un rose, de data asta mai sofisticat, un Rotenberg rose Ceptura (2009). Un vin rose sec, produs din Merlot, ce şi-a atins potenţialul său, dar care s-a prezentat încă bine, puternic, fructuos şi floral. Nasul său dezvoltă acum tuşe florale delicate, de violete, dulceaţă de trandafiri, fructe roşii, un gust încă vioi, cu note de căpşuni, nuci proaspete, alune de pădure, completate de un final expresiv, lung, ce te trimite la originile sale. Adică la vinurile roşii.

Şi tocmai pentru că alături de peşte vinul roşu nu prea se simte confortabil, am dorit să demonstrăm faptul că atunci când preparatul culinar este gândit şi preparat corespunzător, un Merlot tânăr, din 2011, gama Nobilitas (produs de InterVitt) alături de somnul cu linte tras în vin roşu poate merge excelent.  Un Merlot mai puţin corpolent (ce s-a completat perfect cu lintea și somnul), ce dezvăluie o experienţă senzorială interesantă, fiind un vin tânăr din vie tânără. Are un nas ce aduce a fructe de pădure şi note cu iz vegetal, gust cursiv, delicat, fără note dominante, dar unde se regăsesc tuşe de prună coaptă, tanini foarte uşor perceptibili, pentru a-i da acea notă de vin ce merge ușor de băut, demonstrând faptul că și carnea albă (respectiv un peşte gras – somn), preparat corespunzător, poate facilita o asociere cu un vin roşu vinificat într-un stil mai light.

Iar la final, pentru a fi în trendul vremurilor de sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, un Apfelstrudel lângă o cremoasă îngheţată de vanililie au condus spre o incursiune în lumea vinurilor de desert. Pentru început, Prince Ştirbey Tâmâioasa Românească 2011, un vin dulce, produs în podgoria Drăgăşanilor, cu un buchet aromatic surprinzător, unde notele de muscat, trandafiri, fructe exotice, se balansează excelent cu o aciditate echilibrată şi o prospeţime atrăgătoare.

Tot un vin dulce, el însuși un desert în sine, faimosul Muscat de Samos (produs de Kourtaki winery), s-a devoalat celor prezenți cu aromele sale bogate, unice, de fructe şi flori de portocali şi petale de trandafir, ce ridică până la perfecţiune notele aromatice din struguri. Un vin ce păstrază aroma primară de Muscat, care merge la o mare varietate de deserturi, dar care lângă îngheţata de vanilie găseşte o companie perfectă.

Un gust irezistibil pentru doamne şi domnişoare, ce amintește de gem de caise, pepene galben, struguri supramaturaţi, bomboane caramel, ce se împletesc într-o expresie explozivă, în care primul contact cu vinul reprezintă o experienţă ce abundă în aromele ce gravitează într-un mix inconfundabil. Povestea merge mai departe, luna viitoare membrii Clubului Vademecum vor avea parte de noi surprize oenologice şi gastronomice, cel puţin la fel de interesante şi apreciate, inclusiv de o vizită la crame. Până atunci, vă dorim numai vinuri bune!  O galerie cu imagini de la acest eveniment găsiți aici.

Click pentru a comenta

Cele mai citite

Exit mobile version