Planificată oarecum în grabă, vizita membrilor Clubului de Vinuri Vademecum la Casa Isărescu s-a dovedit a fi o experiență interesantă, fascinantă și deconectantă. Plecați de dimineață din București, după mici peripeții cu microbuzul care ne-a asigurat deplasarea, am ajuns cu bine în Drăgășani.
Casa Isărescu a luat naștere darorită pasiunii pentru vinuri, moștenită din familie. Totul a pornit de la jumătate de hectar de vie, situat lângă Drăgășani, ulterior fiind achiziționate mai multe suprafețe de vie în zonă, în prezent gestionând o suprafață viticolă de aproximativ 42 de hectare de vie.
Structura plantației cuprinde Crâmpoșie, Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Tămâioasă Românească, Negru de Drăgășani, Cabernet Sauvignon, Merlot și Shiraz. Dacă inițial proprietarii și-au dorit cultivarea de pomi fructiferi (de unde și denumirea societății – S.C. Măr. S.R.L.), pasiunea pentru vinuri a fost cea care a învins, fiind sprijinită și de micoclimatului zonei, care conferă strugurilor 
cultivați aici condiții prolifice de exprimare și rezultate notabile a calității vinurilor obținute.
La primul contact cu zona, pot să remarc faptul că partea de vinificație, sala de degustare și pensiunea cramei sunt situate pe culmea unui deal, de unde se deschide o panoramă superbă asupra vecinătăților, văii Oltului, munțiilor ce se zăresc spre nord dar și spre celelalte dealuri pe unde se se situează cramele din arealul Drăgășanilor (Avincis, Styrbei, Iordache, Bauer etc.).
De cum am coborât din mijlocul nostru de locomoție am fost întâmpinați de către gazda noastră, dl. Mugur Isărescu, bucuros de oaspeți și oarecum curios de a testa conceptul inedit al Clubului de vinuri Vademecum la Casa Isărescu. După vizita la crama, la linia de vinificație și sala baricurilor, am purces, cum era firesc, la sala de degustare, unde ne-au fost prezentate noutățile anului 2015.
Împreună cu oenologul cramei, Cristian Nicolăescu, am început aventura noastră oeno-gastronomică. Am avut spre degustare în prima parte Crâmpoșia selecționată 2015, Sauvignonul Blanc 2015 și Roze 2015 (obținut din Merlot) scoase direct din tanc.
Frumos povestea Păstorel Teodoreanu despre Crâmpoșie:
”Cercând sticluțe vechi și azi, și ieri,
Am dat de Crâmpoșie-ntr-o sticluță.
Ce-i Crâmpoșia? E o țărăncuță,
Dar care place foarte la boieri.”
Crâmpoșia 2015 de la Casa Isărescu reușește să-ți creeze acea emoție a unui vin simplu, direct, de cursă lungă, care place. Aromele sale în care notele vegetale proaspete se împletesc cu florile de câmp, salcâm, tei, îmbracă frumos vălul palatin într-un joc care te prinde. Nici Sauvignonul Blanc 2015 nu a trecut neremarcat, fiind vinificat într-un stil clasic, franțuzesc mi-aș permite să enunț, aromele sunt la locul lor, persistență suficientă, post-gust lung.
Dacă Sauvignonul Blanc și Crâmpoșia au fost vinuri seci, roze-ul a fost vinificat în demisec, cu un rest de zahăr care nu deranjează, ba din contră îi potențează aromele și-l rotunjește frumos. De lângă aceste vinuri nu putea lipsi peștele, adică somonul și fileul de doradă, ca și asociere gastronomică. Ce pot să vă spun, decât că vinurile degustate, producție a anului 2015 ne-au plăcut și sunt chiar reușite. Am aflat și un mic secret, care fiind secret trebuie aflat de toată lumea. Vinul de suflet al guvernatorului este Crâmpoșia.
Până la secvența de vinuri roșii am mai testat și o Tămâioasă Românească 2015 vinificată în sec. Aromele sale te cuceresc imediat iar gustul te trimite spre citrice, pepene galben, agrișe și o tentă de grapefruit. Un vin de gastronomie reușit care sunt convins că vă va încânta.
A venit și momentul vinurilor roșii, Negru de Drăgășani 2014, Purpuriu 2014 și Cabernet Sauvignon 2013 (baricat 18 luni). Negru de Drăgășani 2014 dezvăluie calitățile unui vin de savurat la masă, suplu, direct, cu aromele sale de fructe de pădure, note de cafea, pâine prăjită, dar și scorțos pe alocuri, datorită acidității și unor tente ușor minerale. Un vin roșu sec ce se înscrie în categoria 
vinurilor versatile, plăcute, ce merg asociate cu preparate din cărnuri roșii, inclusiv vânat.
Cel de-al doilea, Purpuriu 2014, este un asamblaj din Merlot și Cabernet Sauvignon, regăsind aici catifelarea și suplețea Merlot-ului, îmbrăcate de personalitatea taninurile și astringența de la Cabernet Sauvignon.
Cabernet Sauvignonul 2013 este un pumn de fier în mănușă de catifea. Notele sale vegetale (ardei gras, cârcei de viță de vie) se amestecă elegant cu fructele de pădure, coacăzele negre, murele fiind la locul lor, completate de taninurile ce dau o notă de masculinitate. Vanilie, tabac, cacao și ceva note de prune afumate întregesc tabloul acestui vin. Iar vinurile nu putea fi însoțite decît de un preparat pe măsură. Și anume, picior de berbecuț cu reducție de coacăze și vin roșu, file de mușchi de vită tras în tigaie și o garnitură de cartofi cu trufe.
Pentru desert nu avea cum să lipsească un vin demidulce, Tămâioasă Românească 2014, alături de un cheese cake cu dulceață de dovlecel și dulceață din fructe de soc, într-un echilibru rafinat, completat de notele vinului, care te trimit spre miere de rapiță, fructe confiate, alune. Interesant la acest vin de desert este aciditatea ridicată cel face să fie foarte bine pus în valoare din punct de vedere gustativ.
După un așa festin, am mers să savurăm o cafea în cadrul pensiunii. Dar până la cafea mai aveam de vizitat ceva. Crama de sub pensiune, superb restaurată și conservată, unde era și colecția personală de vinuri a guvernatorului. Mă așteptam să văd cine știe ce Margaux-uri, Petrus-uri sau alte minunății.
Cum vă spuneam la început, dlui. Isărescu îi place Crâmpoșia. Iar peste tot, pe rafturile cu vinuri, regăseai același vin (cu o etichetă simplă – Vinul Casei, un asamblaj din Crâmpoșie, Tămâioasă Românească și Fetească Regală). Până la urmă modestia, rafinamentul, eleganța și dorința de a conserva și promova ceva tradițional, pe care dacă nu-l iubești și apreciezi n-are cum să te prindă, contrastează cu opulența, dorința de a epata și mai ales cu kitsch-ul atât de omniprezent în vremurile noastre. Este o mică mare diferență cum s-ar spune.
Interesantă, luxoasă și primitoare pensiunea Casei Isărescu, cu cele cinci camere mobilate cu gust. Pot să vă mai spun că ne-a apucat
seara pe terasă alături de gazda noastră, lângă care ne-am simțit excelent, într-o atmosferă convivială, presărată pe alocuri cu umor fin și bine ticluit.
Chiar dacă vremea a fost destul de capricioasă, fiind înnorat și cu ceva stropi de ploaie, vinurile și amfitrionul nostru au fost cele care ne-au făcut să nu regretăm că am venit la Casa Isărescu.
Nu pot să nu aduc mulțumirile de rigoare celor care au participat, precum și lui Cristian Grigore, alături de care am prezentat conceptul Clubului de Vinuri Vademecum. Să nu omitem ce a ajuns să reprezinte clubul nostru de vinuri: „Vademecum, o stare de spirit!„.
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
