Chiar dacă vremea bilanțurilor poate a trecut, este necesar să tragem o linie între ceea ce s-a realizat anul precedent, cum, în ce fel, și ceea ce va urma, respectiv proiecte de viitor, gânduri, speranțe pentru anul 2014. Și asta plecând de la cele aproape 1000 de vinuri degustate în 2013, vizite pe la cramele patriei noastre (în număr de 9), târgurile de profil – GoodWine (cele două ediții), Vinvest, Vintest, participarea la IWCB 2013 în panelul de jurizare a vinurilor destinat bloggerilor.
Continuând apoi să amintim cele 35 de degustări și evenimente de lansare a unor vinuri, absolvirea unui curs de somelier și pe cel de degustător inițiat A.D.A.R., inființarea unui club de vinuri (Clubul de vinuri Vademecum – ce s-a derulat lună de lună din februarie 2013, într-un număr de 11 ediții) și nu în ultimul rând, 258 de articole publicate pe site-ul oenolog.ro.
Toate aceste lucruri, la capitolul realizări, ne conduc la concluzia că anul trecut, în ciuda tuturor greutăților și chiar piedicilor de tot felul, a fost un an în care am reușit să dezvoltăm proiectele noastre, să promovăm în social media mesajele noastre despre vin, vinuri și cultura vinului, în câteva cuvinte să ne definim clar ca imagine și identitate. Faptul că încă pe mulți îi interesează intriga din spatele scenei, dezvăluirea, povestea, cancanul, par lucruri absolut firești vremurilor noastre. Dar ele nu ar trebui să acapareze total realul.
Critica este constructivă, doar că depinde de cine, cum, când o face și mai ales în interesul cui. În suculența cotidiană a vieții de zi cu zi, în care se țes fel de fel de comploturi, se încep combinații (nu „proiecte”!), în care combatanții se lucrează unii pe alții cu tot ce au la îndemână, dar în față își zâmbesc și se gratulează, totul pare și trebuie privit cu o oarecare ironie.
De ce? Pentru că urmările sunt simple și previzibile. Toată lumea știe cum stau lucrurile și, din păcate, se va merge pe aceeași cale veche a improvizațiilor, a cârpelilor spectaculoase, a copierii unor proiecte, a fura de ici de colo câte o idee, fără a veni cu ceva nou, creativ original.
Aruncând o privire retrospectivă, dincolo de îngrijorările celor care au grijă ca vinul să fie promovat, explicat, analizat, disecat, nu vedem decât vinuri românești scumpe, proaste, incomparabile cu nimic din ceea ce se produce în țări cu tradiție viticolă? Chiar așa să fie? Nu este cumva o abordare cumva greșită? Care nu mai lasă niciun loc de interpretare, din păcate? Pentru că de aici derivă și faptul că în materie de discurs despre vin și vinuri, unii chiar nu au resursele necesare să se reinventeze și să se adapteze, riscând să rămână în zona imaginilor plastice, a clișeelor, ce suspină după geniul lui Caragiale. Și pentru că trebuie să ne revenim totuși după atâtea sărbători, zile festive, zile onomastice, în 2014 vă dorim să aveți parte numai de vinuri bune!
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
