Despre acest vin am mai scris (aici) acum 3 ani, când surprindea şi promitea foarte mult. Un motiv cât se poate de convingător pentru care am decis să mai păstrez câteva sticle, pentru a urmării evoluţia sa la sticlă în anii următori. Şi mă bucur tare mult că nu m-am înşelat!
Şi am decis să vedem cum se prezintă la 6 ani de la recoltarea strugurilor, mai ales că peştele care sfârâia molcom pe grătar îşi dorea parcă un vin bun!
Aşadar am deschis sticla iar vinul ne-a răsplătit cu un buchet de sticlă superb, Chardonnay-ul (CH) baricat şi Tămâioasa Românească (TR) fiind încă într-o simbioză perfectă. Olfactiv notele de fagure de miere, citrice confiate şi un lemn dulce discret surprind, mai ales că vinul a necesitat si o mică aerare pentru a-l pune în valoare.
Gustativ notele fructate s-au metamorfozat evident, în prim plan fiind notele onctuoase ale CH, taninuri fine, elegante, completate de aromele interesante ale TR care îl susţin până în finalul extrem de lung, ân care se regăsesc şi accente minerale destul de pregnante. Un vin memorabil, pe care cu siguranţă nu ai cum să-l uiţi prea curând.
Sfatul meu este ca atunci când vă achiziţionaţi vinuri (şi descoperiţi că unele dintre acestea au potenţial de învechire), mai ales dacă nu sunt genul care să se consume relativ repede (1-2 ani), încercaţi să le ţineţi în cramă sau în frigiderul de vinuri (câteva exemplare) pentru că timpul îşi va spune cuvântul şi vinul vă va surprinde şi răsplăti extrem de plăcut.