„Ireală de neatins, nimfă a izvoarelor, lacurilor și apelor curgătoare, născută din cochilie, înzestrată cu har profetic și purtătoare a tinereții veșnice, Naiada te apropie de dragoste și frumusețe.
Naiadele nu sunt nici sirene, nici fecioare înaripate (Homer), nici nimfe marine vestite prin melodicitatea vocii cu care vrăjeau pe navigatori, provocând naufragiul corăbiilor (Krenbach, Dicționar de mitologie generală, Ed. Albatros, București, 1983, p. 497).
Naiada de la Lipnița/Almalău nu-i totuna cu nimfa Calisto, fiica lui Lycaion, din cortegiul lui Artemis, care a dat constelațiile Ursa Mare și Ursa Mică, cu Clitia, altă naiadă a apei, fiica lui Oceanos și a lui Thetys, îndrăgită de Apollo, zeul Soarelui, și transformată de acesta în Floarea Soarelui, nici cu Daphne, fiica lui Ladon și Geea, prefăcută în copac (dafin) pentru coroane-recompense simbolice pentru poeți, artiști, atleți și războinici, nici cu Echo, blestemul repetării ultimului cuvânt (Marisa Belmonte, Margarita Burgueno, Dicționar de mitoogie Zei, eroi, mituri și legende, ed. All Educational, București, 2013, p. 83-84). Naiada de Almalău nu-i nici faraonoaica de pe discurile heraldice sau de pe plăcile de teracota sobelor, de pe pereții sau de pe căruțele nomazilor de altădată.
Naiadele pot fi doar neamuri cu nereidele, adică cu cele „50 de fiice ale zeului grec marin Nereus și al zeiței cu plete frumoase Doris. Printre văruțe, Hipponoe („cea cu mâini trandafirii”), Amphitrite („cea cu glezne frumoase”), Antonoe („cea mare și fermecătoarer”). Numai că nereidele plutesc călare pe triton și pe delfini, nu și naiadele care plutesc singure. Obârșia și rostul lumii naiadelor și a nereidelor țin de o stare apolinică, țin de ordine , de măsură și armonie, de senin.
„De unde ies cântecele? – se întreabă Tudor Pamfile, Mitologie românească …, București, 1916 – Poporul crede că departe – departe, la răsărit este o ligheoană, jumătate pește și jumătate fată, care cântă fel de fel de cântece, cu fel de fel de versuri. De la dânsa fură ici-colea câte un cântec oamenii cei buni la Dumnezeu și care au inimă bună și spun și altora cele auzite”
Departe, departe, la răsărit, poți încă auzi povești despre naiade! Aduc din străfundurile izvoarelor de la Almalău, din lacul Bugeac și din vioara Dunării pietre prețioase și darul tinereții – fără – de – bătrânețe. Apoi încep să cânte lângă atelierul de olane de odinioară. „Vin …pentru tine!” i-au răspuns strugurii de pe plaiurile Domeniile Ostrov.
Așa a apărut gama de vinuri NAIADA, din legendă și trei soiuri de vie românești: Crâmpoșie, desigur selecționat (1972, Drăgășani), Fetească Albă și Fetească Neagră, completată cu două vinuri provenite din soiuri de struguri precum Chardonnay și Syrah. (sursa: http://www.argumentpress.ro/naiada-dincolo-de-eticheta-comerciala/)”
Cele 5 vinuri (trei albe și două roșii) surprind plăcut prin tipicitate, prospețime, arome și un raport calitate preț excelent. Am remarcat în mod deosebit Feteasca Albă (dintre vinurile albe) și Syrah-ul (dintre cele roșii). Nici Crâmpoșia sau Feteasca Neagră nu sunt mai prejos, dar în momentul de față cele mai expresive sunt cele două menționate anterior.
De multe ori se spune că povestea vinde vinul sau eticheta face cât o mie de cuvinte. Teoretic da, dar dacă vinul se prezintă bine, cu arome fructate, cu nas persistent, post-gust lung și mai ales dacă se asociază perfect cu preparatele de gastronomie potrivite, având și un preț prietenos (comparativ cu alte vinuri de pe piață aflate pe același palier), atunci avem argumente pentru un vin cu o poveste de succes.
Urmează să povestim mai pe îndelete despre fiecare dintre aceste vinuri în viitorul apropiat. Nu rămâne decât să căutați o Naiadă, de care să vă apropiați cu dragoste și frumusețe. Numai atunci vă va fermeca și o veți putea înțelege cu adevărat! Mai multe imagini de la evenimentul de lansare a vinurilor găsiți acesând următoarele link-uri: Seara Naiada și Lansare Naiada.
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
