Sâmbătă, 9 februarie, Cotnariul a organizat primul campionat al vinurilor. La această primă ediţie au participat cu câte trei probe de vin şi două familii de producători particulari, domnii Ioan Bilius şi Mihai Vărzari. Iar cu un număr de cincizeci de probe, cei doi mari producători din podgorie, Cotnari S.A. şi Casa de Vinuri Cotnari, au fost cei care au pus juriul la mare încercare. Pe parcursul a patru ore, cei care au “punctat” fiecare probă de vin au făcut mai multe întreruperi, pentru a-şi spune părerea despre vinurile degustate, în pahare regăsindu-se vinurile produse în toamna anului 2012.
Iar pentru ca jocul să se desfăşoare corect, a fost invitată o echipă de arbitri condusă (la centru) de bucureştenii Cătălin Păduraru (membru al OIV – Organizaţia Internaţională a Viei) şi Dan Boboc (preşedintele Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România). Din echipa de arbitri au făcut parte şi alţi renumiţi degustători de vinuri, respectiv domnii Traian Petrea, din partea Ministerului Agriculturii, Petrea senior, domnul Gheorghe Crăciunescu şi domnul Costică Savin – directorul Staţiunii de Cercetare Viti-Vinicolă Iaşi.
Au existat şi arbitrii de rezervă, în caz de „accidentare”. Dar nu a fost cazul! Şi pentru ca arbitrii să fie corecţi nu au lipsit nici observatorii. De la presă, cea care-i judecă pe vinari şi vinurile produse de aceştia, au venit la acest eveniment, organizat la Cotnari, următorii „observatori federali”: Horia Hasnas – Vinul.ro, Laurenţiu Horodnic – Oenolog.ro, Răzvan Stoenescu – Vin2.ro, Marius Cristian – Costachel.ro.
Prezent a fost şi renumitul somelier Sergiu Nedelea, Ambasador al Organizaţiei Europene a Somelierilor în România. La finele celor patru ore de degustari şi discuţii, a fost ales Campionul, acesta provenind din viitoarele vinuri ale Casei de Vinuri Cotnari, fiind vorba despre o Grasă de Cotnari 2012, un vin sec din gama Colocviu. Pe locurile următoare s-au clasat, în topul celor zece vinuri, care vor reprezenta Podgoria Cotnari pe parcursul anului 2013 la marile Concursuri Internaţionale de profil, vinurile enumerate mai jos :
– Fetească Albă sec, Casa de Vinuri Cotnari
– Frâncuşă sec, Cotnari S.A.
– Busuioaca de Bohotin sec, Casa de Vinuri Cotnari (o premieră fiind această Busuioacă de Bohotin vinificată în sec, prilej să lăsăm porcul să zburde şi să zboare iarăşi şi-n 2013; prietenii ştiu de ce!)
– Chateau Cotnari, Cotnari S.A.
– Fetească Albă demisec, Cotnari S.A.
– Blanc, Cotnari S.A.
– Tămâioasă Românească sec, Casa de Vinuri Cotnari
– Aligote, Casa Bilius
– Grasă de Cotnari demidulce, Cotnari S.A.
Interesant de remarcat este faptul că vinurile produse din recolta anului 2012 sunt vinuri bine structurate, ample, specificitatea terroir-ului de Cotnari fiind cea care a imprimat acea notă distinctivă, aparte, ce va permite vinurilor să se prezinte atrăgător, frumos şi interesant în concursurile de profil din ţară şi mai ales din străinătate. Anul trecut, vremea secetoasă a permis strugurilor să acumuleze mai multe zaharuri, fapt confirmat ulterior şi de un nivel mai ridicat al alcoolului din vinuri, dar mai ales arome mai puternice, bine definite, deosebite. Până la urma urmei o medalie, obţinută într-un concurs de vinuri, nu face altceva decât să confirme şi să întregească aşteptările producătorului şi să confere un reper orientativ consumatorului, acesta fiind liberul arbitru să aleagă şi să decidă ce vin să consume.
“Noi Începuturi”, am putea denumi cel mai promiţător lucru de la Cotnari şi anume faptul că Feteasca Neagră se reîntoarce pe aceste meleaguri, mai exact în satul Cârjoaia, acolo unde Castelul Vlădoianu, cel ce va fi imaginea Casei de Vinuri Cotnari, va fi cel ce va deţine în beciurile sale preţiosul vin roşu. Din eşeantioanele de degustare puse la dispoziţie de gazde, surpriza – Feteasca Neagră, un vin sec, a impresionat în mod deosebit. 
Încă nu este pregătit de îmbuteliere, ceva odihnă prin baricuri pentru desăvârşire fiind necesară, aşa că lansarea se mai amână probabil un an. Nu voi comenta despre vin prea mult, pentru a lăsa timpul să-şi spună cuvântul şi surpriza să fie cu adevărat surpriză, atunci când va fi momentul lansării sale.
Dar curiozitatea ne-a impins dincolo de porţile “combinatului” de vinuri de la Cotnari, aşa cum îl alintă Cătălin Grecu, directorul de marketing al Cotnari S.A. Numele localităţii, din aprecierile istoricului Nicolae Iorga, ar deriva de la „COT”, cot de deal ori cotună, care priveşte cotitul butoaielor (acela de a fi meșter în „cotitul butoaielor”; cot – a coti, a măsura și ar – meșter). Interesant este şi relieful comunei Cotnari, ce se prezintă etajat, în trepte, fiind reprezentat de platouri structurale (Dealul Cătălina – 395 m, Dealul Stroieşti – 392 m, Dealul Chetrosu – 280 m), interfluvii sculpturale (Dealul Mîndrului – 260 m, Dealul Ţiglaele lui Baltă – 252 m., Dealul Măgura – 231 m.), terase (Dealul Morii, Dealul Dumbrava, Dealul Naslău, Dealul Juleşti, Dealul Rîtu Porcului) şi lunci (Lunca Bahluiului, Lunca Cîrjoaia, Lunca Buhalniţa).
Sub aspect climatic, comuna Cotnari se află la intersecţia maselor de aer est-europene, specifice Câmpiei Moldovei, cu cele baltice specifice Podişului Sucevei. Clima din zona comunei Cotnari se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 9˚C, precipitaţii medii anuale de 474,6 mm şi vânturi dominante dinspre nord–vest, sud–est şi sud. Din punct de vedere hidrografic, comuna Cotnari face parte din bazinul mijlociu al Bahluiului. Râul Bahlui străbate teritoriul comunei de la nord–vest la sud–est pe o lungime de 10,4 km, primind în acest sector o serie de afluenţi precum Cârjoaia, respectiv Buhalniţa. 
Pe teritoriul comunei Cotnari se remarcă prezenţa cernoziomului levigat (pe platourile înalte), care se pretează în mod special la cultura viţei-de-vie, fapt ce a condus la renumele istoric al Podgoriei Cotnari. Aflat în arealul culturii Cucuteni şi în vecinătatea vestigiilor dacice de “Cătălina”, Cotnarii au însoţit istoria neamului din neoliticul târziu până în perioada geto-dacică (secolul IV-III î.Hr.). Prima sa atestare este într-un document intern moldovenesc din 5 octombrie 1448.
Ceva mai târziu, Dimitrie Cantemir, în “Descriptio Moldaviae”, făcea următoarea descriere a vinului de la Cotnari: „Cel mai nobil vin se face la Cotnari, care este un târg din ținutul Hârlăului. Străinilor le este necunoscut căci, fiind transportat fără grija cuvenită, fie pe mare, fie pe uscat, el își pierde puterea, dar eu aș îndrăzni să afirm că este cel mai de soi și mai nobil decât toate vinurile din Europa, socotind printre ele chiar și pe cel de Tokai. Într-adevăr, dacă este păstrat într-un beci adânc de piatră, așa cum se face la noi, în al patrulea an capătă atâta tărie încât ia foc ca rachiul ars. Omul cel mai rezistent la vin de-abia poate duce la trei pahare de vin și se cufundă pe loc într-o beție pe care n-o însoțesc niciun fel de dureri de cap. Vinul are o culoare ciudată, nemaiîntâlnită la alte vinuri, anume verzuie și cu cât este mai vechi, cu atât este mai verzui.” Frumos scris, mărturii excepţionale despre istoria şi oamenii locurilor, despre vinurile de Cotnari ce au o tradiţie şi o istorie seculară.
În arealul Cotnariului, Grasa de Cotnari a fost şi va rămâne emblema podgoriei cu acelaşi nume, această varietate de struguri româneştii simţindu-se cel mai bine aici, unde vinurile obţinute pot da, în anii deosebiţi, vinuri mari, vinuri impresionante ce nu por fi uitate prea uşor. Culeasă de pe parcele unde expunerea la soare este maximă şi după ce mucegaiul nobil (Botrytis cinerea) îşi face simţită prezenţa şi înnobilează boabele strugurilor, sunt ani când vinurile se pretează la învechire, obţinându-se nişte vinuri deosebite, şarmante, cu arome irezistibile.
Iar faptul că eforturile producătorului sunt răsplătite, nu neapărat printr-o medalie, ci mai ales prin satisfacţia “supremului arbitru” – cumpărătorul, cel care şi data următoare va reveni la raft să cumpere acelaşi vin sau, lucru mult mai important, să-l recomande mai departe prietenilor şi cunoscuţilor săi, nu reprezintă decât faptul că toată munca şi toate eforturile depuse de la plantatul viei, îngrijitul ei până iese pe rod, apoi culesul şi toată munca din cramă (care nu se vede, dar care conduce spre desăvârşirea vinului), sunt răsplătite de satisfacţia celui ce a savurat un vin bun, la un preţ corect.
Vizitând vinoteca, am găsit, încă la învechit, vinuri tocmai din 1956, vinuri ce se pretează unui astfel de proces, care-şi desăvârşesc încă aromele la sticlă. Pe o distanţă de peste o sută de metri, cât vezi cu ochii, pe stânga şi pe dreapta, sticlele de Grasa de Cotnari şi Tămâioasa Românească, se odihnesc neperturbate decât de privirele celor prezenţi, curioşi şi impresionaţi de acest veritabil tezaur enologic. Lasând puţin vinoteca, nu putem omite faptul că aici, învestiţiile din ultimii ani (undeva la peste 20 milioane de euro) în tancuri de inox şi în retehnologizare, încep să-şi arate roadele.
Vinurile se păstrează în condiţii de igienă perfectă, totul este controlat şi verificat prin computer, iar lupta cu duşmanul numărul 1 al vinului– oxigenul, a fost câştigată. Până la urmă este ceva antagonist. Ca să obţii strugurii şi până să ajungă să fermenteze mustul ai nevoie de oxigen, care apoi devine cel mai mare duşman al vinului.
Şi aşa începe o luptă permanentă a vinificatorului cu oxigenul, pentru păstratea calităţilor, aromelor şi proprietăţilor vinului, ce au fost obţinute cu greu. Este dacă vreţi ca în cuplul yin-yang, reprezentat sub forma unor forțe sau tendințe complementare ce constituie infrastructura dinamică a universului. A universului vinului, bineînţeles!
Iar aici nu pot să nu-l omit pe Petrea senior, cel care, pe parcursul a câtorva ore, ne-a expus din experienţa sa de o viaţă (în vizita prin combinat, da, aţi reţinut bine, combinat, pentru că aici totul este mega!) ceea ce înseamnă vinul bun şi cum se realizează acesta şi mai ales teoria oxigenului, component atât de benefic la început dar aşa mare duşman al vinului după ce acesta a ajuns acolo unde regăsim savoarea şi aromele sale atât de apreciate.
Şi tot povestind, am ajuns să mergem cu mare băgare de seamă, întru-cât ne aşteptam să apară de nicăieri “Moartea din Carpaţi”, celebrul luptător de K1 Cătălin Moroşanu (şi totodată unul dintre vectorii de promovare şi imagine ai vinurilor de Cotnari), să ne ia cumva la întrebări despre scopul şi durata vizitei noastre prin Cotnari. De data asta se pare că am scăpat, dar chipul fioros şi poziţia trupului său gata de atac, veghează la intrare, pe eticheta unei sticle de vin. Aviz amatorilor!
Nu trebuie omis nici rolul important al companiei Cotnari regăsit în promovarea unor activităţi culturale, sportive, aşa cum precizează directorul Constantin Deleanu: “cu sprijinul nostru financiar au văzut lumina tiparului volume de carte din diverse domenii şi au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului sportivi atât din K1, cât şi din şah şi tenis. Vinurile Podgoriei Cotnari au fost şi ele medaliate de nenumărate ori la toate concursurile internaţionale. Dar un vin, care să fie campionul unui anumit an de recoltă nu a fost niciodată selectat la Cotnari. Începând din acest an, în a doua sâmbătă a lunii februarie, organizăm un nou eveniment la Cotnari pe care l-am botezat Campionul Podgoriei Cotnari”.
Iar lucrul cel mai important, înţeles de către un producător mare, de calibrul companiei Cotnari, s-a petrecut anul trecut când a fost înfiinţată “Casa de Vinuri Cotnari”, o societate nouă, distinctă, cu management propriu, care aparţine Grupului “Cotnari” şi care produce vinuri roşii (surpriză!), albe seci şi rose, din gama vinurior premium. Anul trecut în primăvară, la târgul de vinuri Goodwine, a fost lansată în premieră gama de vinuri Colocviu, vinurile de top ale Cotnariului. Totul a debutat cu o premieră, vinificarea soiului Tămâioasă Românească în sec. Pentru că şi anul acesta doreşte să ne surprindă la fel de plăcut, această gamă de vinuri se îmbogăţeşte cu un vin tot în premieră pe piaţa de profil, este vorba de Busuioacă de Bohotin sec 2012, Colocviu la Paris.
Am vizitat şi crama destinată Casei de Vinuri Cotnari, ce se află încă construcţie (destul de avansată) ce se pare că va fi finalizată în toamna acestui an, necesitând o investiţie de 2 milioane de euro, potrivit lui Cătălin Avasâlcei, directorul naţional de vânzări al societăţii. Fiind tot în sfera Casei de Vinuri Cotnari, Constantin Deleanu, preşedintele directoratului Cotnari, a prezentat în câteva cuvinte gama Colocviu. Aceasta reprezintă o gamă de vinuri ce promovează la nivel simbolic tehnologia, filozofia şi arta prin numele a trei oraşe reprezentative: Roma, prin Colosseum, simbolizează inovaţia şi tehnologia avansată, Atena, prin Partenon, simbolizează filozofia, iar Moscova, prin Catedrala Sfântul Vasilie din Piaţa Roşie, simbolizează arta. Iar acum gama de vinuri se va îmbogăţi cu un nou membru: Paris, oraşul luminilor, cu simbolul său Turnul Eifel, simbolul dragostei şi al îndrăgostiţilor, ce se va regăsi pe Busuioacă de Bohotin sec 2012, Colocviu la Paris.
Tot aici, lângă cramă, se află Castelul Vlădoianu, construit în anul 1901 de către fostul guvernator al Băncii Naţionale, Vasile Vlădoianu, în satul Cârjoaia. La edificarea castelului s-a folosit un proiect italian şi materiale aduse din Italia. Castelul are o bibliotecă de interes naţional. În prezent peste Castelul Vlădoianu şi-a lăsat amprenta trecerea timpului, dar din acest an va intra într-un amplu proces de renovare şi restaurare, ce-i va conferi eleganţa şi distincţia de odinioară. Castelul are şi nişte beciuri, construite în spatele Palatului de la Cârjoaia (sat ce aparţine de Cotnari şi unde se află situat palatul). Galeria, săpată la o adâncime de 15 metri, are dimensiuni impresionante. 
Până jos se poate ajunge după ce cobori nişte trepte înalte din lespezi de piatră. N-am ajuns până jos pentru că se înnoptase, dar se pare că în plină arşiţă de vară, răcoarea beciului Vladoianu te izbeşte imediat ce ai coborât primele trepte. Lung de 30 de metri şi înalt de circa 6 metri, în crama Vlădoianu se pot păstra peste 100.000 de litri de vin. Se mai păstrează şi astăzi crama în care boierul Vlădoianu îşi făcea vinul. Crama era dispusă chiar deasupra beciului. După ce strugurii culesi de pe cele 50 hectare de viţă de vie erau zdrobiti, mustul era coborât printr-o gaură săpată în podeaua cramei, direct în butoaiele din beci. Dupa anul 1990, proprietatea Vlădoianu, castelul, beciul, cramele, dormitoarele slugilor, au fost retrocedate urmaşilor boierilor.
După retrocedare, acestea au fost cumpărate de la urmaşii boierului de către S.C. Cotnari S.A., pentru Casa de Vinuri Cotnari, care va implementa aici un proiect de dezvoltare a turismului viticol, ne-a precizat Cătălin Avasâlcei. Beciul jumătate va fi plin cu vin, iar cealaltă jumătate va fi sala de degustare şi de servit feluri alese de mâncare. Se vor amenaja în castel 40 de locuri de cazare, se va dezvolta pe cele 2,5 hectare o bază de agrement, cu piscine, terenuri de tenis, totul pentru un turism viticol de calitate, modern şi atractiv. Faptul că acest obiect istoric va fi inclus pe lista circuitelor turistice din zonă îl va pune pe deplin în valoare.
Istorie, traţie, valoare. Aceste cuvinte ar caracteriza succint tot ceea ce am găsit aici, la porţile Cotnariului, unde tot ce s-a reuşit, menţinut, conservat şi realizat reprezintă un bun exemplu şi o poveste de succes pentru oricine. Poveste ce va continua să dăinuie prin oamenii dedicaţi de aici ce promovează vinurile româneşti. Plecând de la acest fapt deosebit, anume că în podgoria Cotnari se cultivă numai soiuri de struguri româneşti, îmi vine în minte o epigramă, scrisă de Vasile Panaitescu în volumul Antologia epigramei româneşti (2007):
Dacă vorbeşti şi-mi vine-n minte
In vino veritas, latinul,
Deduc din câteva cuvinte:
Nimic nu ai comun cu vinul!
Lasa un raspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
